RECURS LA METODĂ // De-a v-ați ascunselea

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

 De ce oamenii nu participă la alegeri? Care sunt cauzele absenteismului electoral? Fenomenul a fost studiat, comentat, analizat în varii moduri, s-au emis teorii întregi, s-au stabilt legi universale și legități locale menite să explice rațiunile pentru care oamenii nu vor să ia parte la viața social-politică a țării lor.

De cele mai multe ori, absenteismul este considerat drept o formă a indiferenței sau o formă a protestului. Două atitudini, aparent, diferite. În primul caz, ar fi vorba mai curând de absența unei atitudini, omul evadând nu atât din fața unor realități, cât din fața unor responsabilități. În al doilea caz, omul nu ignoră sau se preface că ignoră realitatea social-politică și responsabilitățile sale civice, ci le neagă pur și simplu.

Unii spun că a doua rațiune a absenteismului este mai teribilă decât prima, întrucât denotă nu numai refuzul persoanei de a schimba sau conserva mediul (comunitatea, orașul, țara) în care trăiește, ci și dorința de a nu mai face parte din acesta. Și că protestul latent, întru câtva indirect, pe care îl presupune neparticiparea principială la alegeri i-ar speria mai tare pe politicieni decât nepăsarea primei categorii de absenteiști. Alții afirmă însă că ambele cauze sunt egale, în fond, dacă le judecăm după efecte: până la urmă, nu participă nici unii, nici alții, destinul fiindu-le hotărât de cei care merg la urne. Există și comentatori care cred că absenteismul e un lucru necesar, indiferent de cauzele sale: în unele cazuri, prezența masivă la vot, în loc să sporească reprezentarea și deci democrația, conduce la rezultate contrare. Aceasta se întâmplă, de regulă, în țările care mimează democrația (regimurile dictatoriale sau totalitare), dar și în cele în care votul democratic e interpretat prea literal, fiind considerat din start drept cel mai adevărat cu putință (vezi Brexitul).

 Recent, în Federația Rusă au avut loc alegeri parlamentare. Nimic nu i-a mirat pe analiști mai mult decât prezența redusă la vot. În general, în cazul Rusiei de azi, anomaliile electorale nu ar mai trebui să uimească pe nimeni, dar absenteismul din 18 septembrie a.c. a revelat o contradicție: pe de o parte, sondajele arată că peste 80% din cetățeni susțin politica promovată de Putin; pe de altă parte, doar o mică parte din aceștia merg la urne pentru a susține partidul președintelui (din cele aproximativ 40% de cetățeni care au votat, doar puțin peste jumătate și-au arătat solidaritatea cu Edinaia Rossia!).

Ce e la mijloc? În niciun caz, indiferența: sondajele rusești, oricât de inexacte, revelează totuși un adevăr trist: majoritatea absolută a cetățenilor e la curent și e pe de-a dreptul entuziasmată de politica guvernanților, chiar dacă aceasta înseamnă război cu toată lumea, înarmare, izolare, sărăcie. Și nici protestul, după cum ar vrea să creadă opoziția. Probabil, doar mentalitatea arhaic-orientală a rusului, care crede sincer că puterea trebuie să fie personalizată (altfel, nu există!), că democrația e moft, butaforie și pierdere de timp și că alegerile sunt o formalitate, e singura în stare să explice contradicția de mai sus.

 De ce tip de mentalitate vom da dovadă noi, moldovenii, dacă vom participa la alegeri ca rușii? Scrutinul prezidențial din toamnă riscă, din punctul meu de vedere, să repete performanța referendumului din 5 septembrie 2010. Nu vorbesc aici de absenteismul indiferenților (avem destui și sunt irecuperabili), ci de absenteismul “protestatarilor”, al celor care se simt atât de oripilați și la o distanță morală atât de mare de mârlăniile vieții politice moldovenești, încât nu vor găsi forța și nici voința necesară decât pentru un “nu” leșinat și dojenitor în ziua de 30 octombrie. Am observat acest absenteism iminent la persoane pe care le cunosc de ani buni și care nu au ratat până acum niciun scrutin. L-am întrevăzut în sondaje. Îl simt în aer. Mai mult, m-am lăsat și eu ispitit, o vreme, de poza superioară a protestului absolut: cel de care nu știe nimeni, cu excepția divanului de pe care îl manifești.

Constat însă că m-am înșelat, că cineva trebuie votat și de această dată, că responsabilitatea trebuie asumată. Chiar dacă noi credem că nici de această dată nu se va schimba nimic.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)