RECURS LA METODĂ // Ce a mai rămas din Basarabia românească? (I)

Pe 1 decembrie se împlinesc 99 de ani de la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. În 2018, urmează centenarul Unirii. Spre deosebire de alte provincii românești, Basarabia nu va sărbători oficial aniversarea, nici acum, nici la anul. Nu o face deja de 73 de ani. Din 1944 până în 1991, pentru că i s-a interzis. Din 1991 până azi, pentru că așa vrea mușchiul ei. E independentă.

Independența nu a fost însă cauza principală a îndărătniciei moldovenești. Din cei 26 de ani de “neatârnare”, RM a avut foarte puține guvernări care au privit cu ochi buni România. Și mai puține au încercat să consolideze relația cu fosta țară-mamă, acum simplă “vecină”. Viziunea lor asupra trecutului nostru comun a fost mereu cea kominternistă. E drept că, sub presiunea documentelor, a opiniei publice, a forurilor științifice și a celor internaționale, guvernanții au făcut unele concesii adevărului istoric. Dar numai în litera dialogului politic, nu și în adâncul firii lor intoxicate de propaganda sovietică. Capac la toate, independența a fost mană cerească pentru toți cei care au ajuns să conducă destinele acestei țări artificiale, independentă de facto numai față de România. O sursă de căpătuială atât de ispititoare, încât unii au fost și sunt gata să o vândă de câte ori li se va cere. La cel mai bun preț de piață, desigur.

La rândul său, poporul simplu (talpa țării) a fost și este în continuare ignorant în chestiunea românității sale. Nimeni nu știe (aproape) nimic despre evenimentul de la 1918, ca să dau cel mai grăitor exemplu. Nici cei care au făcut doar școală sovietică (fapt ce nu-i mai scuză în niciun fel, după aproape treizeci ani de libertate politică), dar nici mulți dintre cei care au studiat trecutul după manualele de istoria românilor. În cazul celor din urmă, de vină este, bineînțeles, nu numai nivelul profesional scăzut al pedagogilor autohtoni, ci și trendul antiintelectualist global, ubicua barbarizare a educației ce afectează mai cu seamă sistemele educaționale tradițional înapoiate. Oricum ar sta lucrurile în învățământ, e o adevărată “performanță” să auzi vorbindu-se, la toate ciclurile școlare, exclusiv de istoria românilor, cu date și argumente, și să rămâi fidel prejudecăților colective. Semn de înalt IQ și multilaterală cultură.

O bună parte din acești “fii de țărani” s-au emancipat în anii independenței. Mulți dintre ei sunt acum funcționari, juriști, medici, chiar profesori, dar practicarea unor meserii urbane (cineva trebuia să o facă) i-a urbanizat doar pe dinafară, nu și pe dinăuntru. Doar pe naivi îi mai poate surprinde să constate, în 2017, la un notar sau chirurg, membri, de altfel, respectați ai societății, idei (mai curând, idiosincrazii) cvasibolșevice despre români și România. Într-o obște fără sau cu prea puțină cultură, imaginarul colectiv se alcătuiește exclusiv din reprezentările care susțin o viziune deja statornicită despre lume. Generațiilor mai noi de basarabeni le convine să rămână în același imaginar moștenit de la părinții lor, educați în spirit sovietic, și care cuprinde nu numai stereotipurile privitoare la propria lor etnie și istorie, ci și la toate celelalte realități. Drept dovadă, este felul nostru foarte “sovietic”, “rusesc” de a fi și mai ales de a gândi, observat de occidentalii care ne vizitează țara.

Înlocuirea acestor reprezentări, metamorfoza imaginarului se poate face printr-un efort intelectual și moral de care această societate basarabeană nu este, deocamdată, în stare. De ce? E simplu. Voința de primenire lăuntrică vine întotdeauna dintr-o conștiință a erorii: nu poți deveni altul dacă nu admiți că ceea ce ești sau ai fost până acum ți-a cășunat, că te-ai înșelat în privința ta și a lumii din care faci parte, că ai trăit ca în ceață sau, pe de-a dreptul, într-o minciună. Firea autohtonă respinge însă tot ce o scoate din aroganța și confortul autosuficienței. Îi lipsește curajul de a recunoaște că răul i s-ar putea trage nu (numai) de la alții, ci de la propria prostie sau încăpățânare, de la nedorința de a trăi în bună pace cu adevărul.

(va urma)

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)