RECURS LA METODĂ // Alexis Ochlocratul

Adrian Ciubotaru

Toată lumea se întreabă: ce va fi cu Grecia după victoria Partidului Syriza la recentele alegeri parlamentare? Opiniile diferă. Unii prezic colapsul economic al țării, alții – ieșirea acesteia din zona euro, cei de-al treilea, mai optimiști – triumful moderației, adică renegocierea împrumuturilor acordate în termene care să convină atât creditorilor, cât și debitorului.

Adepții teoriilor conspiraționiste văd în Alexis Tsipras omul care a dejucat conspirația mogulilor financiari ai lumii. Stânga „progresistă” paneuropeană își pune, de asemenea, mari speranțe în proaspătul prim-ministru elen. Misiunea acestuia ar fi de a demonstra, în sfârșit, tuturor rechinilor capitalismului că orice țară din lume poate ieși, cu forțe proprii, din orice criză economică și că, pentru aceasta, e suficient doar să și-o dorească. Idioții utili abia așteaptă ca Grecia să dea o lecție Occidentului, în special Germaniei, pentru politica financiară „sfidătoare” a acesteia în raport cu țările mai sărace ale Uniunii Europene (și nu numai). În acest context, deznodământul ideal ar fi ca Grecia să renunțe, la o anumită etapă a marșului său antiimperialist, la statutul de țară-membră a UE.

Deși nu dețin expertiza necesară în domeniu, de un lucru sunt deja sigur: în momentul de față, este mult mai ușor să prezici viitorul, chiar și ceva mai îndepărtat, al Greciei decât, de exemplu, cursul valutar BNM pentru ziua de mâine. Și asta pentru că primul se înscrie în niște legități, istorice și economice, pe când cel de-al doilea e rodul unor calcule pe cât de obscure, pe atât de arbitrare.

Cât privește perspectivele guvernării lui Tsipras, sunt de acord cu analiștii care afirmă că lucrurile la Atena pot evolua numai după două scenarii. Primul. Tsipras ține morțiș să-și implementeze programul electoral, care e o aiureală, și atunci guvernul se prăbușește odată cu țara. Al doilea. Syriza guvernează ca un partid normal de stânga, încearcă să renegocieze acordurile cu creditorii, statul elen continuând, între timp, să-și onoreze obligaţiile față de organismele financiare internaționale în schimbul unor înlesniri de ochii lumii. Retorica rămâne belicoasă, dar numai pentru a acoperi neputința de a răsturna, peste noapte, raporturile cu BCE, Comisia Europeană și FMI în favoarea demosului „umilit” de „austeritate”.

În cazul în care sloganele electorale ale lui Tsipras au avut nu numai menirea de a consolida voturile nemulțumiților, ci și de a șantaja, profilactic, UE cu ieșirea din zona euro sau cu neplata datoriilor, al doilea scenariu este cel mai probabil. Dacă așa stau lucrurile, creditorii internaționali trebuie să fie gata să înfrunte un lider politic abil și, totodată, un negociator feroce în persoana lui Tsipras, care va ști să le speculeze temerile pentru a obține o reducere cât mai mare a datoriilor.

Sigur că ziariștii și istoricii ar fi mai fericiți dacă Syriza și-ar face de cap, bulversând cu adevărat liniștea atât de greu redobândită a piețelor financiare europene. Totuși, ceva îmi spune că Alexis Tsipras este mult mai deștept decât cei care l-au votat și că ține la putere mai mult decât la visul conaționalilor săi de a trăi nemțește, muncind, în continuare, grecește.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)