Realitatea, surprinsă în șase reportaje fotografice

„Vreau să trăiesc!”, „La capătul pământului” , „Drumul Laptelui”, „Unde dragoste e…”, „Bibliotecara nevăzătoare”, „Vreau să trăiesc!”, „Țolurile de moarte s-au înecat” sunt titlurile lucrărilor fotografice prezentate publicului larg de către șase fotojurnaliste de la diferite instituții media din RM în cadrul unei expoziții de fotografie la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, inaugurată la 18 ianuarie curent.

Expoziția fotografică cuprinde 60 de lucrări care aduc în vizorul societății diferite teme care reflectă realitățile noastre, realizate de jurnalistele Olga Lucovnicova, Liliana Botnariuc, Elena Covalenco, Tatiana Mitrofan, Nadejda Roșcovanu,Tatiana Beghiu.

„Vreau să trăiesc”

Fotoreportera Nadejda Roșcovanu a participat la acest proiect fotografic pentru că și-a dorit să documenteze un subiect în detaliu și mai mult timp. Totdeauna a considerat că şi reportajele, la fel ca și investigaţiile, au nevoie de mult timp de documentare pentru a pătrunde în esenţa problemei pe care urmăreşti s-o redai.

Proiectul i-a oferit această posibilitate, dar şi resursele necesare pentru cheltuieli.Astfel, „Vreau să trăiesc” reflectă viaţa unei tinere de 29 de ani, Aliona Stoian, pe care a urmărit-o cum se descurcă încă înainte de proiect. Aliona suferă de o boală care afectează sistemul locomotor, vorbirea, echilibrul.

„Am cunoscut-o întâmplător, am înţeles că este singură şi vroiam doar s-o ajut să-şi schimbe gradul de dizabilitate, din “accentuat” în “sever”, ca să poată beneficia de un asistent personal. Apoi, când am văzut că acest proces este destul de problematic pentru ea şi că Aliona întâmpină o mulţime de impedimente, pentru că nu se poate deplasa fără ajutor, am înţeles că este foarte important să redau prin ce trece ea. Poate aşa vor înţelege responsabilii din sistem şi le vor acorda atenţie acestor persoane aflate în situaţia de a se descurca singure în viaţă, deşi sănătatea nu le permite”, ne-a explicat Nadejda Roșcovanu.

Aliona vrea să trăiască, să fie frumoasă, să aibă prieteni. „Noi, din păcate, societatea, îi privim pe cei cu dizabilităţi ca pe nişte muribunzi. Dar ei vor să trăiască, să participe la viaţa socială, să aibă familii!”

Realitatea în imagini

„Am aplicat la acest proiect pentru că duceam o lipsă acută de fotografie documentară, care este aproape inexistentă în Republica Moldova. Oamenii parcă vor să vadă o realitate fardată, artificial colorată, care adună like-uri pe facebook. Nu doar de asta avem nevoie. Așa că am răscolit prin realitățile de la noi și le-am transpus pe „peliculă”. Fotografiam mult pentru materialele jurnalistice la care lucram, dar o făceam mai mult ca reporter, nu ca fotograf. Astfel de proiecte însă îți permit să te descoperi, să-ți schițezi noi provocări și să vezi că este posibil, iar expozițiile sunt ca o încheiere frumoasă a muncii depuse, kilometrilor parcurși, dezamăgirea sau bucuria când oamenii te acceptă în viețile lor sau îți închid poarta”, ne-a spus Tatiana Beghiu. Ea a făcut portretul satului Cotul Morii, inundat în anul 2010, și al oamenilor care au fost nevoiți să se strămute într-un sat nou.

„Cuvintele pe care le purtam în minte când plecam din cele două sate erau: tristețe, speranță, umezeală, liniște, ruină, geamuri sparte, „Prutul spart”, bunătate, câmpii”, ne-a mărturisit fotografa. Ea crede că un fotograf trebuie să observe, analizeze, să capteze și să aibă răbdare, și, poate, un pic de noroc. A făcut peste 1000 de fotografii.Liliana Botnariuc a făcut mii de fotografii ca să fie sigură că va avea una bună- bună.

„Adevărata lume o găsim în sate”

„Cel mai important lucru învățat în fotografia documentară este să insistăm, să fim alături de oameni până se vor obișnui cu noi și vor fi firești. Căci fotografia documentară este despre realitatea în care trăim, despre oameni care rânesc bălegarul zilnic, au cearcăne sub ochi și fața arsă de soare. De asta am fost pe deal cu vacile dimineața, în iulie, la amiază, în august și seara, în septembrie. De asta la cinci dimineața eram într-un ocol mult prea mic cu o vacă ce-mi morsoca părul, iar la șapte „vindeam” alături de eroina mea brânză și smântână pe o lespede din piatră”, ne-a mărturisit din experiența sa Liliana.

Prin acest proiect a descoperit pasiunea pentru fotografie. Pasiune care a făcut-o să investească aproape toți banii din bursă în primul aparat foto și a motivat-o să arate lumea care pare că a dispărut în umbra senzației.

„Adevărata lume o găsim în sate, unde lumea muncește, lumea care ascunde un farmec aparte”, ne-a spus ea.

Liliana Botnariuc ne-a spus că nu a plâns în timpul fotografierii, dar a avut diferite stări de fericire, melancolie și dor de oamenii din sat, pentru că ea a crescut la fel  până la 12 ani.

„Bunica mea ținea vacă și ne hrăneam practic din fruptul ei când părinții nu trimiteau bani de peste hotare. Mesajul este truda oamenilor și nedreptatea cu care sunt răsplătiți. Un litru de lapte de casă costă 3,75 bani, cu care poți să cumperi doar o pâine sau o înghețată.”

 Fotografii cu emoții

Pentru fotografa Elena Covalenco proiectul a fost o adevărată provocare, deoarece ea vine din domeniul știrilor, ceea ce presupune operativitate, fără emoții.

„Or aici este vorba despre ceva mai mult decât sufletist. Nu a fost o simplă conferință, ci deplasări zi de zi, care mi-au permis să cunosc această familie îndeaproape, să fiu cu ei de dimineață până seara. Este un proiect care mi-a demonstrat încă o dată că unii oameni, în pofida unor deficiențe, duc un mod de viață obișnuit, activ și înfruntă cu mult curaj barierele care le apar în cale. M-am străduit să prezint în aceste fotografii trăirile lor, viața lor, așa cum este, de fapt, un exemplu pentru noi toți.”În total, Elena a adunat 2800 de foto, din care a selectat 200, apoi din acestea a selectat 11 foto care au fost expuse.

 Povestea de viață a unei bibliotecare

„Programul m-a ajutat mult să înțeleg că fotografia nu este doar o ilustrație pentru articolele jurnalistice, dar poate constitui o poveste de sine stătătoare, în care textul trece pe planul secund”, ne-a spus jurnalista Tatiana Mitrofan.

Ea a realizat portretul unei bibliotecare din Soroca, angajată de mai bine de un deceniu la biblioteca mobilă pentru persoane cu dizabilități de văz. A uimit-o istoria femeii care își dorea să devină bibliotecară, dar în timpul studiilor la colegiu a început să-și piardă vederea. Ea nu a cedat. Și-a realizat visul într-o bibliotecă în care aproape toată literatura este în format audio sau în alfabetul Braille, pe care l-a învățat când a înțeles că nu-și mai poate recupera vederea.

„Timp de patru luni am fost umbra personajului meu însoțind-o pe Stela peste tot: la serviciu, la cumpărături, la teatru sau la activități culturale, imortalizând în poze toate aceste momente din viața ei. Ea poate fi un exemplu pentru mulți alți oameni că o dizabilitate nu neapărat ne face viața mai tristă, dar ne oferă posibilitatea să descoperim alte calități frumoase ale noastre”, a conchis Mitrofan.

La inaugurarea expoziției, coordonatoarea proiectului „Oameni și kilometri”,Victoria Bortă, a menționat că cele șase fotografe au fost selectate în cadrul unui program de instruiri și burse, menit să susțină fotografia documentară și fotojurnalismul în rândurile femeilor din R. Moldova.

„Proiectele fotografice au fost documentate timp de patru luni, fiind ghidate de două fotografe cunoscute din România – Ioana Moldovan și Ioana Cârlig. Lucrările integrale ale fotoreporterelor vor fi publicate pe site-ul www.oamenisikilometri.md”, a precizat Victoria Bortă.