Războiul şi pacea mătuşii Ana

O viaţă trăită lângă războiul de ţesut, cântând cântece populare

Mătuşa Ana Garştea din Ghetlova, Orhei, îşi trăieşte viaţa în lumea culorilor aprinse şi a firelor de aţă. Era copilă când s-a apropiat prima dată de războiul de ţesut. De atunci au trecut câteva decenii, însă pasiunea pentru această îndeletnicire nu o lasă. Astăzi însă ne mai deapănă un fir, cel al amintirilor.

Deşi nu mai este la modă să țeși covoare, mătuşa Ana din Ghetlova o face în continuare cu tragere de inimă. Are un război de ţesut făcut de un consătean de-al ei. Toate serile se avântă în „lupt㔺i, fredonând cântece populare, într-un final, leagă ultimul nod al covorului pe care tocmai l-a terminat de ţesut. „Că frumos mai este!”, spun oamenii, admirând covoarele marca „Mătuşa Ana”.

Mamă-sa a îndrumat-o

„Am prins arta ţesutului de la mama mea. Era o adevărată meşteriţă”, îşi aminteşte mătuşa. După ce a absolvit cele zece clase, cum era pe timpuri, n-a stat mult pe gânduri, şi-a ales meseria pe care o ştia cel mai bine. A lucrat timp de zece ani la Fabrica de covoare din Orhei. Bineînţeles că tehnologiile performante sunt departe de ţesutul la război, însă anume acest contrast a făcut-o să se îndrăgostească şi mai mult de îndeletnicirea pe care a învăţat-o de la mama ei.

„Ei, cu ce se poate mândri un părinte? Bineînţeles, cu odraslele lui”, spune meşteriţa. Are trei copii, două fete şi un băiat. Fiul a ales şi el un lucru manual, este lemnar la Chişinău. Fiicele sale însă sunt la mii de kilometri – una la Moscova, alta în America. Îi pare că fiecare kilometru de aţă pe care îl împleteşte o apropie de copiii săi. Deci, are de ţesut multe covoare!

Artă fără preţ

„Ţes din plăcere. Am acum mult timp liber. Îmi plac culorile, florile, figurile geometrice pe care le utilizez ca ornament”, susţine Ana Garştea. Din păcate, admiratorii săi nu se avântă să cumpere lucrările de artă, li se par costisitoare. Cu toate acestea, femeia are cumpărători fideli. Printre aceştia se numără şi un preot din Austria, cel care colectează bani pentru Centrul social „Concordia”.

Atelierul mătuşii este la Centrul social „Nadejda”. Aici meşteriţa ne-a dat şi un master class. „Numeri firele, alegi culorile. Atunci când începi a țese, te conduci după anumite scheme sau desene, eu le iau din imaginaţie”, ne mărturiseşte meşteriţa. Muzica populară îi dezvoltă imaginația.

Acasă la mătuşa Ana

În afară de țesut, femeii îi place mult să croșeteze. Flori, fețe de pernă, fețe de masă sunt doar câteva din lucrările pe care le face cu mâna ei. „Aici locuieşte o meşteriţă populară”, spun oaspeţii mătuşii Ana. Fiecare colţişor al casei sale arată că păstrează cu sfinţenie obiceiurile tradiţionale.

A avut câteva ucenice pe care le-a îndrumat în îndrăgirea acestui meșteșug. E mândră că a reușit să transmită generaţiilor tinere valorile pe care le-a moştenit. Le-a sfătuit ceea ce cândva i-a zis mama ei: „Învață pentru tine. Nu se știe ce zile vom ajunge. Va veni timpul când îţi vor prinde bine”.

Fiicele sale însă sunt la mii de kilometri – una la Moscova, alta în America. Îi pare că fiecare kilometru de aţă pe care îl împleteşte o apropie de copiii săi. Deci, are de ţesut multe covoare!

Drăgălina Garştea, stagiară