Războiul monumentelor // 1812, SFÂŞIEREA MOLDOVEI

„Să ne lase… în pace ziariştii ruşi, căci între poporul rus şi noi, basarabenii, un singur lucru e comun – suferinţa, lanţul robiei degradatoare, care egal ne strânge pe toţi”, Basarab.

Drept replică la dezvelirea, la Iaşi, la 5/17 iunie 1883, a statuii lui Ştefan cel Mare, autoritățile țariste au ridicat, la Chișinău, două monumente

La 5/17 iunie 1883, la Iaşi, a avut loc ceremonia de inaugurare a statuii Ştefan cel Mare. Statuia ecvestră a marelui domn a fost plasată în centrul oraşului, în faţa Palatului Administrativ, acolo unde se află şi astăzi. Evindent că între timp, pe locul vechiului edificiu, a fost ridicată o nouă construcţie – Palatul Culturii, un simbol al urbei de pe Bahlui.

Ion Negrei

Manifestările de la Iaşi au provocat nelinişte nu numai la Viena şi Budapesta, ci şi în capitala Imperiului Rus. Imediat după dezvelirea statuii marelui domn, într-o corespondenţă de la Chişinău, publicată în „Telegraful”, ziar ce apărea la Bucureşti, se aducea la cunoştinţa marelui public intenţia autorităţilor ruse de a dezveli la Chişinău statuia împăratului rus Aleksandr al II-lea.

Exuberanţa ruşilor de la Chişinău

„Ruşii de aici sunt în culmea veseliei. În înălţarea statuii ţarului ei văd o rusificare şi mai temeinică a acestei provincii, răpită din sânul patriei-mume… Vom vedea, deci, dacă românii din Basarabia vor înţelege aceasta şi vor pricepe că dezvăluirea monumentului în cestiune… nu poate fi decât o contramanifestaţie făcută pentru a se răzbuna în contra celor dintre noi care am cutezat de a lua parte la serbarea dezvăluirii statuii eroului Moldovei, Ştefan cel Mare”, consemna corespondentul de la Chişinău. (Din păcate, numele adevărat al acestuia nu se cunoaște, semna articolele cu pseudonimul Basarab.)

În acelaşi timp, corespondentul atenţiona că această acţiune nu este unica manifestare împotriva românilor din Basarabia: „O altă statuie se pregăteşte pentru a fi construită în rondul central al parcului nostru – o coloană de marmoră pe care va fi aşezat bustul marelui poet rus Puşkin. Ziua dezvelirii acestui al doilea monument să fixează pentru… septembrie. Ruşii de aci zic: «Nu numai pe ţarul îl va avea oraşul, ci şi pe Puşkin, zeul literaturii ruse»”.

Monumentele şi  (ne)norocul ruşilor

La 10 august 1883, corespondentul „Telegrafului” anunța data   dezvelirii monumentului lui Aleksandr al II-lea – 28 august.  Totodată, el îi sfătuia pe conaţionalii săi cum să procedeze în această situație: „Lucrul cel mai nimerit pentru această dată este a nu fi deloc prezenţi la inaugurare, strălucind chiar prin absenţă, şi va costa mult”. Într-un alt material (din 21 septembrie 1883), Basarab menţiona că preconizata inaugurare a monumentului „nu s-a putut face” din cauza că sculptorul Opekuşin, printr-o împrejurare nefericită, „a stricat statuia” împăratului.

„În general, ruşii n-au noroc la noi, [în] ceea ce priveşte monumentele, menţiona corespondentul de la «Telegraful». Bustul lui Puşkin, care trebuia să fie aşezat pe o coloană de granit în Aleea Teilor din Grădina Publică, n-a sosit încă din Petersburg. Se zice că guvernul nu voieşte ca coloana poetului Rusiei să fie inaugurată înaintea monumentului repausatului ţar. Aşadar, bietul Puşkin va aştepta, nolens-volens, iar cu dânsul şi ruşii de pe aici”.

O adevărată manifestaţie rusească

La 10 ianuarie 1884, la Chişinău a sosit, cu trenul de seară, statuia de bronz a „împăratului eliberator”. S-a fixat o nouă dată a inaugurării monumentului – 12 aprilie 1884. Cu ocazia împlinirii a şapte ani de la începutul războiului ruso-otoman, la Chişinău, se anunţa o manifestare pompoasă, cu participarea oficialităţilor locale şi a celor de la Odesa. Inaugurarea monumentului, în concepţia autorităţilor, trebuia să se transforme într-o adevărată manifestare rusească. Se anunţa o nouă dată şi pentru dezvelirea monumentului ridicat lui Aleksandr Puşkin – 24 mai, ziua de naştere a poetului.

Se părea că, de această dată, lucrurile se urniseră din loc. Dar nici în primăvara anului 1884 ceremonia de inaugurare a monumentului imperial şi a celui „literar” nu au avut loc. La 30 aprilie 1884, statuia împăratului se găsea încă la gară şi transportarea ei era planificată pentru ziua de vineri, 3 mai, sub supravegherea directă a sculptorului Opekuşin, sosit la Chişinău.

Bustul lui Puşkin, „la calendele greceşti”

Zăpăceala care pusese stăpânire pe autorităţile ruse pare a fi crestomatică. În ceea ce priveşte bustul lui Puşkin, Basarab relata la 30 aprilie 1884: „Precum am auzit, inaugurarea sa în Aleea Teilor se află remisă la calendele greceşti”.

Dintr-o altă corespondenţă publicată peste câteva zile aflăm că „în ziua de 26 mai, care este aniversarea naşterii marelui poet rus A.S. Puşkin, se va dezveli bustul său, în aleea de tei din frumoasa noastră grădină publică…”. Ziarul mai menţiona că pregătirile sunt în toi: „Oraşul e plin de ruşi care au sosit special pentru a lua parte la această serbare”.

Inaugurarea monumentului împăratul Aleksandr al II-lea nu a avut loc nici în aprilie 1884. La fel nici bustul lui Puşkin nu a fost dezvelit la data anunţată anterior.

Abia în primăvara anului următor (1885) statuia împăratului a fost aşezată pe soclu, dar şi de această dată a fost cu ghinion: porfira ce-i atârna pe umeri era prea lungă, aşa încât inscripţia de pe basorelieful din dos era acoperită. Iniţial, s-a propus să fie scurtată coada porfirei, dar propunerea n-a fost aprobată de autorităţi. S-a hotărât de a coborî statuia şi a înălţa soclul. După această intervenţie arhitectonică, se planifica dezvelirea monumentului în septembrie 1885.

Ziua 26 mai 1885, „eră pentru Basarabia”

În cele din urmă, după aproape doi ani de peripeţii, la 26 mai 1885, la Chişinău, a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului A.S. Puşkin. Presa rusă exclama cu patos: „Marea zi, care este înscrisă în analele istoriei, devine deci o eră pentru Basarabia întreagă care, sărbătorind-o, precum a sărbătorit o asemenea zi Moscova şi Petersburgul, probează prin aceasta în faţa lumii că cultura rusă (!), idealurile ruse (!), poporul rus (!) şi interesele sale (!) sunt şi vor fi ale ei. Cel puţin, în persoana reprezentanţilor Basarabiei de frunte, unirea acestei ţări cu Rusia este făcută pentru vecinicie”.

Afirmaţiile obraznice ale gazetarului rus de la Chişinău l-au provocat pe Basarab să declare cu o oarecare notă de indignare: „Să se ştie că poporul român din Basarabia n-a luat parte la serbarea inaugurării statuii unui poetaş rus necunoscut nimănui… Numai tinerimea ciocoiască, tinerimea din care se compun cadrele funcţionarilor noştri, numai ea datoreşte cel puţin gratitudine culturii ruse…”.

La un an de la inaugurarea bustului lui Aleksandr Puşkin şi la trei ani de la dezvelirea la Iaşi a statuii lui Ştefan cel Mare, la 17 aprilie 1886, la Chişinău a avut loc ceremonia de sfinţire a monumentului împăratul Aleksandr al II-lea. „Statuia împăratului, turnată în bronz, a fost aşezată pe un piedestal de marmoră galbenă. Această statuie, lucrată de sculptorul Opekuşin, reprezenta pe ţarul rus în uniformă de general, cu o manta militărească aruncată pe umeri, în mâna dreaptă ţarul ţine un manuscris pe care stă scris: 12 aprilie 1877, ziua declarării războiului pentru mântuirea slavilor de sub jugul otoman. Jos, pe piedestal, sunt săpate următoarele cuvinte: «Ţarului liberator, lui Aleksandr al II-lea, 19 februarie 1855-1martie 1881»”.

Aleksandr al II-lea, pângărit de supuşii săi

Aceasta este odiseea celor două monumente ridicate la Chişinău drept replică la dezvelirea la Iaşi, la 5/17 iunie 1883, a statuii lui Ştefan cel Mare. Prin ridicarea acestor statui autoritățile ruse își marcau teritoriul de stăpânire, monumentele respective se constituiau ca niște borne ce delimitau hotarul dintre lumea slavă și spațiul românesc. Bustul poetului Puşkin şi astăzi este la Chişinău, așa precum a stat neclintit în anii interbelici, de administrație românească a Basarabiei, perioadă prezentată de unii istorici, dar și politicieni, lipsiți de bunul-simț, ca perioadă în care aici a fost persecutat tot ce era rusesc.

În 1954, în plină campanie de îndoctrinare ideologică, statuia a fost mutată în centrul Grădinii publice. Monumentul „împăratului eliberator” Aleksandr al II-lea a fost devastat de către soldaţii bolşevici, care, la sfârșitul anului 1917 – începutul anului 1918, se retrăgeau de pe Frontul Român. A fost pângărit chiar de cei care, din anumite considerente, ar fi trebuit, cel puţin, să-i poarte respect.

După revenirea Basarabiei la Patria-mamă (1918), spiritul lui Ştefan cel Mare s-a întronat şi în spațiul dintre Prut și Nistru. La 29 aprilie 1928, cu ocazia împlinirii a zece ani de la Unirea Basarabiei cu România, în centrul Chişinăului a fost dezvelită cea mai reuşită operă monumentală închinată marelui voievod Ştefan.

 

 

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău