Ramă pentru portretul-robot

MIRCEA-V.-CIOBANU

Comisia de la Veneţia a dat undă verde ideii prezidenţialelor. Zic ideii, pentru că încă nu se ştie cum se vor plia figurile de acasă ale opoziţiei pe puzzle-ul din târgul electoral, la care puterea îşi doreşte să participe în triplă calitate de gazdă-organizator, arbitru şi jucător. Bănuiesc că „majoritatea formalizată” va mai tergiversa adoptarea modificărilor legislative, pentru a-şi lăsa spaţiu de manevră după desemnarea de către opoziţie a unui anume candidat.

Sigur că un candidat unic al opoziţiei nu e pe gustul echipei de la guvernare (care ar prefera o finală dintre candidatul „democrat” şi cel „socialist” – adică tot al lor). Se ştie că unul din scopurile declanşării subite a alegerilor, pe fundalul de atunci al mişcării protestatare, era scindarea opoziţiei. Perspectiva unui scrutin trebuia să scoată în prim-plan visul participării la casting a fiecărei formaţiuni, toţi ceilalţi fiind priviţi ca adversari. Acum, indiferent dacă se va găsi sau nu un candidat unic, putem să spunem că dezbinarea pe palierul opoziţiei proeuropene nu s-a produs.

Tentativele de identificare a unui candidat comun par să fie un exerciţiu util. Contextul politic face posibilă această „testare a pieţei” înainte de a livra marfa. Exerciţiul ar putea să evite confruntările fără finalitate politică şi ar tempera nişte orgolii, mai şi evitând nişte cheltuieli nejustificate. Bineînţeles că totul e „utopie” pentru cei care au orgolii şi vise de mărire. Sau care văd în această conjunctură exclusiv o şansă în plus de a se face observat pe piaţă. Dar nu e deloc inutil să ne amintim istoriile când vreun lider de partid insista să participe la scrutin (ca să se facă văzut!), lua nişte nenorocite de sub zece la sută din voturi şi îşi nota această participare în CV. Partidul însă, la scurt timp, dispărea subit.

Acum avem o situaţie inedită, în mai multe privinţe. Nu se mai votează pe criterii ideologice şi poate că în scurt timp nu se va miza nici pe mârţoaga geopolitică (leşinată, dar, mereu revopsită, aceasta se mai vinde bine pe piaţă), folosită atât de des de către guvernanţi, pentru a subţia rândurile opoziţiei. Nu putem nega pericolul rusesc, după cum nu putem să ignorăm creşterea dispoziţiilor unioniste. Dar tot atât de adevărat este că puterea foloseşte acest decor pentru a scinda felia opozanţilor. Nu e simplu să iei o decizie perfectă în acest context, dar să nu ţii cont de acest joc înseamnă să te laşi prostit de vreun Sergiu Sârbu and Co.

S-au întâmplat şi lucruri bune, cu deschidere în perspectivă. Au fost posibile discuţii, nebruiate de orgolii, dintre unele formaţiuni destul de diferite. Dialogul dintre echipa Maiei Sandu şi cea a lui Andrei Năstase îmi aminteşte de colaborarea intelectualilor lui Adam Michnik cu muncitorii lui Lech Wałęsa în cadrul „Solidarităţii” (sindicat muncitoresc, care a devenit apoi o mişcare civică de masă şi o forţă politică).

Implicând tot mai multă lume, opiniile oamenilor ar trebui contabilizate. Acest brainstorming este util în două sensuri: unul e că el lărgeşte paleta căutărilor (specialiştii ştiu cum se sintetizează opiniile liber exprimate şi cum se extrag ideile cu adevărat utile), alta e că, exprimându-se, lumea îşi creează un orizont de aşteptare. Poţi să mizezi pe o receptivitate mai mare atunci când vei veni cu oferta finală. Un consens e posibil, mai ales dacă se pun deoparte orgoliile, dacă interesele partinice sunt lăsate pentru parlamentare. Având în vedere că eventualul succes va aduna puncte în puşculiţa partinică a viitorului scrutin parlamentar, nu va fi uşor.

Pentru început, ar trebui identificat destul de limpede nu portretul robot al viitorului preşedinte, ci rama acestui portret: fişa de post şi caietul de sarcini. Iar în final ar trebui cântărite nu atât farmecele personalităţii alese, cât şansele de a fi acceptat de majoritatea cetăţenilor. Şi şansa de a fi persoana agreată sincer de către formaţiunile angajate, care nu doar o vor lăsa să candideze, ci o vor susţine cu adevărat, pentru a-i asigura victoria. Una comună.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)