Raionul Transnistria, terapie de şoc // NEGRU

După ce sâmbăta trecută, viceministrul rus de Externe, Grigori Karasin, i-a năucit pe transnistreni şi pe moldoveni în general spunând, la Tiraspol, că Rusia vede viitorul Transnistriei în calitate de raion cu statut special şi garanţii internaţionale în componenţa statului moldovenesc neutru”, preşedintele rus Vladimir Putin drege, marţi, busuiocul, declarând că „numai poporul transnistrean, poporul care trăieşte în Transnistria îşi poate determina soarta. Iar comunitatea internaţională, inclusiv Rusia, vor avea o atitudine de respect faţă de această decizie”. Putin a fost întrebat care e poziţia oficială a Rusiei faţă de regiunea transnistreană.

Referendumul de demitere a lui Băsescu

Declaraţia lui Putin a fost pe larg comentată în Internet, unii văzând o schimbare bruscă de macaz în poziţia Moscovei, încercând să explice ce putea să intervină în cele două zile după declaraţia lui Karasin. S-au lansat tot felul de idei, şi hilare, şi interesante, inclusiv eşecul referendumului de demitere a lui Traian Băsescu.

O singură excepţie

Sigur, Karasin, diplomat de carieră, nu a vorbit din capul său, nu a improvizat şi nici măcar nu a spus nimic nou faţă de ceea ce au spus până la el Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, sau Dmitri Rogozin, vicepremierul Rusiei şi reprezentant special al preşedintelui rus în problema transnistreană. Cu o singură excepţie: nici Lavrov, nici Rogozin nu au rostit până la el cuvântul „raion”, referitor la Transnistria, fapt care i-a şocat şi i-a ofensat în mod deosebit pe transnistreni, punându-l într-o situaţie neplăcută pe Evgheni Şevciuk, atacat de simpatizanţii lui Smirnov, pentru că ar ceda excesiv, ar „preda” Transnistria Chişinăului. Şi, iarăşi, e greu de crezut că lui Karasin i-a ieşit întâmplător acest cuvânt de pe buze. Se pare că el a avut misiunea să-i supună pe transnistreni unei terapii de şoc verbale, să-i aducă cu picioarele pe pământ, să-i trezească la „realpolitik”. Aceluiaşi scop a fost destinată şi afirmaţia că Rusia nu este interesată să creeze un avanpost pe Nistru (deşi, faptele dezmint vorbele, dacă e să judecăm după Memorandumul Kozak), din interviul acordat pentru Kommersant-MD.

Contradicţie aparentă

Chiar dacă declaraţia lui Putin pare să o contrazică pe a lui Karasin, înduioşându-i pe separatiştii înveteraţi de la Tiraspol, lucrurile nu stau chiar aşa. Sigur, comunitatea internaţională şi Rusia în primul rând vor respecta decizia transnistrenilor. Dar, fireşte, nu pe cea consfinţită prin referendumul din 2006, privind independenţa şi unirea cu Rusia, acea decizie nu are de gând să o respecte nimeni, altfel Transnistria era deja membră a ONU. E vorba despre o altă decizie a transnistrenilor, care abia urmează să fie adoptată, Putin vorbeşte – nota bene! – despre viitor. El nu intră în detalii. Dar dacă va insista ca transnistrenii să voteze pentru a se întoarce în componenţa RM, în condiţiile dorite de Moscova – statut special pentru regiunea transnistreană, statut de limbă de stat pentru limba rusă, „neutralitatea” şi excluderea aderării la NATO, ca să nu mai vorbim despre reunirea cu România, cine se va opune? Smirnov din închisoare? Dacă aceste idei sunt deja propagate de instituţii mediatice oficiale, finanţate de guvernul rus, cum ar fi Golos Rossii, o fac ele fără permisiunea lui Putin?

Moscova pune ceva la cale

Dar înainte de toate, cuvintele lui Karasin sunt adresate… nemţilor. Supărată şi alarmată de AIE, Moscova pune ceva la cale, şi foloseşte Germania ca pe o curea de transmisie. Merkel va trebui să înghită „nada” şi să organizeze „garanţiile internaţionale” pentru „raionul Transnistria”. Tot ea va trebui să preseze Chişinăul ca să acorde limbii ruse statutul de limbă de stat. Memorabilul memorandum de la Meseberg, semnat de Angela Merkel şi Dmitri Medvedev, în iunie 2010, şi-o fi dat obştescul sfârşit în părţile generale, dar nu şi în problema transnistreană, căci, odată implicat, Berlinul nu are cum să se retragă fără să-şi şifoneze mundirul de cea mai mare putere europeană.

Fiindcă Germania îşi autotestează capacitatea de influenţă, aceasta o face, volens-nolens, dependentă de Rusia, căci de ea atârnă afirmarea nemţilor ca „pacificatori”.

Schimbări la Bucureşti

Unele schimbări de poziţie observăm şi la Bucureşti. La întâlnirea cu jurnaliştii moldoveni în perioada suspendării sale, Traian Băsescu ne-a surprins cu declaraţia fermă că RM nu va fi admisă în UE până nu reintegrează Transnistria. Altădată, Băsescu făcea abstracţie de problema transnistreană când vorbea despre extinderea UE, pledând ca Bruxelles-ul să includă RM în „pachetul” Balcanilor de Vest. Cazul Ciprului nu se mai poate repeta, a subliniat preşedintele României. Este o turnură spectaculoasă, după ce, la începutul lunii iunie, la Chişinău, Manfred Grund, membru al Comisiei de politică externă al Bundestag-ului german şi preşedinte al Forului Germania – R. Moldova, declarase că Republica Moldova ar putea deveni membră a UE şi fără Transnistria. Europa conştientizează, a spus Grund, că regiunea transnistreană este folosită de Moscova drept cap de pod, pentru a-şi ţine vecinii în zona de influenţă a Federaţiei Ruse.

Încredere în UE

Despre posibilitatea integrării RM în UE până la găsirea unei soluţii de împăcare între Chişinău şi Tiraspol s-a vorbit şi în cadrul vizitei ministrului de Externe Iurie Leancă la Consiliul Atlantic de la Washington, în martie 2012. Experţii americani au abordat conflictul în contextul schimbărilor de la Tiraspol şi al revenirii lui Putin la Kremlin. Părea o mişcare tactică logică, necesară pentru a face RM mai atractivă, a-i fortifică poziţia în raport cu Rusia.

Întrebat dacă o astfel de condiţionare nu avantajează Rusia, Băsescu ne-a recomandat să ne încredem în UE. RM trebuie „să accelereze atingerea criteriilor UE, care dispune de mijloace de negociere cu Rusia”, a precizat el.

Cum va răspunde Chişinăul

Fireşte, Karasin a vorbit şi pentru autorităţile RM. Terapia de şoc verbal este destinată şi lor. Înainte de a merge la Tiraspol el s-a întâlnit cu Nicolae Timofti şi era normal să-l informeze despre „noua” abordare a Rusiei. Presat din Est şi din Vest, să vedem cum va răspunde Chişinăul.

Întâlnirile secrete dintre Filat şi Şevciuk, organizate de diplomaţia germană, misterioasa, chiar intima călătorie a celor doi pe muntele Atos, sunt alte semnale că se pregăteşte ceva extraordinar. Şi planificata vizită a cancelarului Angela Merkel la Chişinău, semănând cu gestul unei naşe care, în sfârşit, a hotărât să-şi cunoască finii, ar putea să aducă noi surprize în abordarea conflictului.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)