Radiosfera // Îndemn cehovian (2)

O imensă porcărie, o eternă provocare – Patria! Când vine vorba de Patrie, rămân lovit de perplexitate. Sunt un om pierdut mai ales atunci când aceste sincerităţi tematice caută să le insinueze sau să mi le smulgă un străin.

E ca şi cum ai avea de ales între un loc de muncă într-un bordel din Kosovo şi o reducere cu 10 la sută a tarifelor pentru gaze; între o invitaţie cinegetică de la primarul Simirad şi un gratuit bilet de tren până la Irkutsk, la o vânătoare de raţe; între Ordinul Republicii şi Diploma „de înaltă simţire românească”, în grad de Hyper-Simţitor.

Nu concep însă Patria nici ca loc unde treuca e mai plină, nici ca rafinamentul, eleganţa cu care limba românească, această minune pe faţa pământului, ştie, de pildă, a forma – fără deosebire de „naţionalitate” – pluralul, colectivitatea: român – români, rus – ruşi, turc – turci; apoi porc – porci, fag – fagi, dar şi godac – godaci, dar şi buc – buci. E suficient doar acest „i”! Căci, după cum nu e în Basarabia nimic mai schimbăcios, mai nestatornic decât ideea de Patrie, nici o nenorocire nu e mai grea decât aceste Patrii succesive, mereu altele pentru fiecare generaţie, uneori câteva Patrii revenind doar unei singure vieţi de om.

Astfel, dacă stau să socotesc bine, localitatea Nagaczew din Pocuţia (se citeşte Nagacev, azi un neînsemnat orăşel ucrainean la frontiera cu Polonia) a fost prima Patrie a stră-strămoşilor mei, iar înfloritoarea, blânda, sfânta Moldovă a lui Alexandru cel Bun a rămas, aş vrea să cred, Patria lor de veci. Mult mai încoace, Imperiul Rus îi aştepta pe buneii mei să vină pe lume, să le arate ce-i Patria ţarilor, după care s-a perindat fulgerător Republica Democrată Moldovenească, apoi România Mare.

În sfârşit, Patrie eternă pentru unul a rămas un ţintirim din RSSM (URSS), iar pentru celălalt – un cimitir teleormănean din RPR. Părinţii mei au văzut lumina zilei în superbia României întregite şi s-au stins în RSSM (URSS) şi RM (CSI). Asta, deocamdată!…

Aşadar, recunosc: sunt un basarabean abrutizat, bătut în cap cu toate Patriile! De aceea n-am organ pentru nici una!

Dar cazul meu e, totuşi, unul „simplu”, faţă de transnistreni, bucovineni, faţă de românii din sudul Basarabiei sau de cei născuţi la Taişet ori Kurgan. Mai ales pe aceştia (aici, nu ştiu de ce, în minte îmi vine figura ex-speakerului D. Diacov şi cea a ginerelui său Mahmud) nu-i mai înfricoşezi astăzi cu nici o Patrie: fie ea lungă, fie ea lată, fine necuprinsă, fie preacuprinsă…

Simt însă că trebuie să-mi cer iertare de la cititor pentru această lungă introducere şi să aterizez neîntârziat pe antena din Dealul Schinoasei. Ei bine, cum noua Patrie comunistă s-a instalat şi la Radio-Moldova, şi cum ea trebuia îmbrăcată într-un program, şi cum toate acestea trebuia să poarte şi un nume, emisiunii i-au zis: „Patria mea este Republica Moldova” (Pmerm). Fie! (Deşi nu e deloc original: am citit, ţin minte, o cărţulie pentru copii intitulată „Patria mea este Uniunea Sovietică”, semnată de un clasic chişinăuean în viaţă.)

Programul este realizat de tovarăşa Maţievschi, un personaj pe cât de extravagant, pe atât de vechi. În mileniul trecut, era cunoscut mai ales ca „doamna Hăbăşescu”, iar numele ei mic – Elena (Andreevna) – e ca predestinat provocării şi războiului. La Radio s-a produs în deceniul al optulea al secolului trecut, ca recenzent (un fel de cenzor), apoi, sporadic, a mai revenit în câteva rânduri.

Nu s-a reţinut însă niciodată prea mult, din motive ce variază între deficienţe de comunicare şi de afecţiune şi (voi folosi aici un termen rusesc, care mi se pare exactisim) aşa-numita профнепригодность. După cum se vede, a suferit şi de sindromul celui respins, al renegatului: „A-a-a… Dacă voi nu mă vreţi, nu mă iubiţi, eu voi fi atunci moldovan…” – şi a semnat efemere articole în ziarele comuniştilor. Acum, deşi diftonghează anevoie, do-o-oa-a-mna e ostaşul partidului la postul naţional de radio: un fel de Luminiţa Dumbrăveanu, dar invers.

Ascult Pmerm de la începutul lui februarie. Arheologi invitaţi au vorbit lucruri extrem de interesante despre paleolitic, neolitic, eneolitic, despre situri, faciesuri şi străvechi culturi de pe aceste pământuri. Mai să crezi că o amplă perspectivă istorică şi vocaţia adâncimilor o caracterizează pe tovă. Asta, de nu intervenea cu accentele sale. „Cine n-are simţ istoric se face incapabil să conducă o ţară!”, „paleoliticul ne-a convins că omul este un animal superior…”, „ar fi fantastic dacă datorită acestor emisiuni RM ar ieşi din situaţia de a fi o ţară unde toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă”…, aşa ştie ea să-şi puncteze Pmerm-ul.

Totuşi, doamnă, când se vorbeşte de o amuletă cu o vechime de 30 de mii de ani, lăsaţi în pace „murdarele sudălmi de stradă” ale tinerilor ce repudiază „limba şi cultura moldovenească”. De ce faceţi atâta tapaj de această cultură, în chiar ziua când se anunţa un moratoriu asupra problemelor de limbă şi de istorie? De ce îi invocaţi pe Russo sau pe Eminescu, când, de fapt, urâţi atât de mult tot ce e românesc? Chiar dacă ar exista doar un singur român la Chişinău, de ce să-l transformaţi într-un sac de ură şi de revoltă? Apoi, ştiţi de ce de la cultura Cucuteni n-a rămas nici măcar un singur os, nici o necropolă? Acei oameni, după cum se vede, asemeni comuniştilor de astăzi, făceau un lucru bun: lăsau cadavrele să-şi ducă viaţa până la capăt. De ce să nu-i mulţumiţi pentru asta lui Dumnezeu?

P.S. Mi s-a reproşat că Radioul a dat totuşi ştirea despre marea manifestaţie din Piaţă împotriva rusificării, din 24 februarie a.c. Am răsfoit notiţele pe care mi le făcusem în acea zi, să văd dacă n-am greşit. Despre Piaţă – nimic, în afară de un reportaj de Timofei Blănaru de la Ungheni, în care acesta, vorbind despre preţurile la produsele agricole, îi îndemna pe ascultători: „Duminica este ziua perfectă de a merge la piaţă…”. Dacă cenzura poate fi înşelată în acest chip, îmi fac, iată, mea culpa. Nu ştiam că „cenzura de tip sovietic” poate fi neutralizată printr-o imaginaţie de acelaşi tip. Piaţa era într-adevăr plină.

Igor Nagacevschi

„Jurnal de Chişinău”, 15 martie 2002

The following two tabs change content below.