Radele vechi şi noi sau Ce naște din Maidan, Maidan mănâncă (2)

Adrian CiubotaruOricât de mari ar fi neînțelegerile dintre partidele lui Iațeniuk și Poroșenko, ne putem aștepta la o coaliție “în numele interesului național” cel puțin pe durata războiului din Est. Există însă și opinia că divergențele prea evidente dintre Frontul Popular și Blocul lui Petro Poroșenko vor face dificilă coabitarea formațiunilor respective după limpezirea sitației din Est, deși ruptura este posibilă nu numai în decursul primului an de guvernare, ci chiar în timpul negocierilor privind formarea noului guvern.

Declarațiile președintelui ucrainean, potrivit cărora toată responsabilitatea pentru noul guvern îi revine exclusiv lui Iațeniuk, nu anulează necesitatea găsirii unor compromisuri majore între viitorii parteneri. Mai mult, nu se știe câte partide vor participa la guvernare. La Kiev se vorbește deja de o săptămână despre o coaliție mai largă, alcătuită din Frontul Popular, Blocul lui Petro Poroșenko și Samopomici. Ideea unei coaliții largi aparține, de fapt, lui Poroșenko. Pe de o parte, acesta îi lasă mână liberă lui Iațeniuk, iar pe de alta, invită la guvernare și Batkivșcina, și independenții (numiți, în Ucraina, “majoritari”, cu alte cuvinte, cei care au câștigat alegerile în districtele uninominale), și chiar Partidul Radical al lui O. Liașko. Scopul este, potrivit politologului ucrainean M. Pogrebinski, “diluarea pretențiilor lui Iațeniuk”, care își dorește un cabinet de miniștri mai consolidat și mai ușor de condus.

Deși alegerile parlamentare din Ucraina au arătat opțiunea proeuropeană a electoratului, aceasta nu înseamnă că viața politică în țara vecină a ajuns la normalitate. Dincolo de obiectivul integraționist și de viziunea comună privind războiul cu Rusia, nu există alte cauze și aspirații pe care să le împărtășescă cel puțin două partide din Radă. Ucraina de mâine e încă Ucraina de ieri, un stat în plin și dureros proces de formare.

Oricum ar decurge “consultările”, există, momentan, un consens cvasigeneral cel puțin în două privințe. Unu. Guvernul trebuie format cât mai repede, până la sosirea delegației FMI, cu care se va negocia o nouă tranșă de credit, vitală pentru țară. Doi. Din noul guvern nu trebuie să facă parte niciun deputat al Blocului de Opoziție (fostul Partid al Regiunilor).
După părerea comentatorilor ucraineni și occidentali, Poroșenko și Iațeniuk nu discută acum despre formarea coaliției de guvernare, ci despre cât de mare ar trebui să fie aceasta. Pentru președinte, ideal este sprijinul garantat a 305-320 de deputați din 423. Iațeniuk mizează pe cel mult 250 de deputați din trei partide majoritare, plus-minus independenții. Nouă nu ne rămâne decât să vedem care sunt partidele cu pretenții la guvernare și care va fi opoziția în viitoarea Radă.

Samopomici este un produs tipic al timpurilor revoluționare în Ucraina. La început, organizație regională (fondată de actualul primar al Lvovului, Andrii Sadovii, în 2004), Samopomici a devenit o forță politică națională în perioada celui de-al doilea Maidan. “Doctrina” partidului este simplă, ca și tot ceea ce vine din extremele geografice ale Ucrainei: morală creștină, solidaritate națională, raționalism. Spre deosebire de alți lideri politici din Vestul țării, Sadovii a manifestat mai multă deschidere și interes declarat pentru electoratul și forțele politice din afara Galiției. Astfel, Samopomici a ajuns să fie reprezentată nu numai de militanți locali, ci și de voluntarii batalionului “Donbass” sau de membrii fostului partid Volea. Ideologia echilibrată a partidului, naționalismul moderat, ținuta intelectuală a liderilor, trecutul relativ curat al acestora au fost factorii care au contribuit decisiv la cele 11% din voturi obținute pe 26 octombrie.

Samopomici este un partid relativ nou, fără experiență parlamentară, de aceea nimeni nu știe ce vor face cei 33 de deputați ai săi în Radă. E aproape sigur că formațiunea va fi la guvernare, dar nici aceasta nu exclude posibile dezacorduri cu partenerii din viitoarea coaliție, dată fiind personalitatea puternică a liderilor (reformista Hanna Hopko, voluntarul Pavel Kișkari ș.a.). Și mai sigură este opțiunea proeuropeană a partidului, care nu va ierta nicio abatere de la politica de integrare în UE, proclamată de Maidan.

Spre deosebire de Samopomici, Partidul Radical este o formațiune politică ceva mai previzibilă, care și-a dovedit deja afecțiunea pentru demagogie și oarece înclinații pentru fanfaronadă. Ca și Samopomici, Partidul Radical și-a consolidat listele înaintea alegerilor parlamentare cu combatanți (de exemplu, Serhii Melniciuk, comandantul batalionului “Aidar”) și cu personalități ce se bucură de o anumită popularitate în mediile considerate, în Ucraina, drept ceva mai naționaliste (curios este că “radicalii” sunt mai populari în Centrul țării și mai puțin în Vest, care a învățat deja lecția populismului naționalist). Un nume răsunător de pe listă este Iuri Șuhevici, până în octombrie a.c. – președinte al Adunării Naționale Ucrainene (organizație, după unii, ultraradicală), iar în trecutul ceva mai îndepărtat – deținut politic în închisorile sovietice (Iuri Șuhevici este fiul unui “dușman al poporului”, Roman Șuhevici, general în Armata Insurecțională Ucraineană). Nu se știe de ce Șuhevici a părăsit ANU – pentru că nu a fost de acord cu dizolvarea formațiunii în “Sectorul de Dreapta” (partid cu două aripi paramilitare: Iaroș-Tarasenko) sau pentru că a vrut în Parlament după mai multe eșecuri electorale. Apropo, fabula despre Adunarea Națională Ucraineană are și o morală interesantă. Istoria, în general, e ironică, îndeosebi cu cei care vor să-i schimbe cursul: în 1991, membri ai ANU luptau de partea transnistrenilor, iar în 1992, “unitățile de autoapărare” ale Adunării dispersau un congres al românilor de la Cernăuți. În 2014, aceeași organizație lupta cu separatiștii din Donbas…

Listele Partidului Radical, precum și declarațiile liderului Oleh Liașko, ce-și dorește reînarmarea Ucrainei cu focoase nucleare, contează însă mai puțin. Contează doar comportamentul acestei formațiuni la guvernare, în cazul în care Poroșenko reușește, desigur, să-i aducă pe “radicali” acolo, cu nobila intenție de a pune cât mai multe bețe-n roate lui Iațeniuk & Co. Potrivit presei ucrainene, dacă va obține câteva fotolii și funcții importante, Partidul Radical va face jocul președintelui. Aceasta înseamnă că va fi gata să penalizeze, la comandă, orice greșeală a lui Iațeniuk și să iasă demonstrativ de la guvernare în cazul în care se va dori subminarea Frontului Popular sau se va căuta un țap ispășitor pentru eșecurile executivului.

Cât privește opoziția, aceasta va arăta foarte ciudat în 2015. Practic, va fi un singur partid de opoziție, dar și acela puțin numeros: Blocul de Opoziție, rămas minoritar după “mutarea” electoratului prorus în districtele electorale ale țării vecine. Partidele care nu vor accede la guvernare vor face o opoziție conjuncturală, mereu gata să se (re)integreze într-o coaliție majoritară. Deși alegerile parlamentare din Ucraina au arătat opțiunea proeuropeană a electoratului, aceasta nu înseamnă că viața politică în țara vecină a ajuns la normalitate. Dincolo de obiectivul integraționist și de viziunea comună privind războiul cu Rusia, nu există alte cauze și aspirații pe care să le împărtășescă cel puțin două partide din Radă. Ucraina de mâine e încă Ucraina de ieri, un stat în plin și dureros proces de formare. Născută, ca și toate statele defunctei Uniuni, în urma unui acces de eclampsie, Ucraina a supraviețuit și acum tinde spre o dezvoltare firească.

Cineva însă vrea să reconstituie gravida, rupând, ca în miturile străvechi, câte o bucățică din copiii acesteia. Astfel, noua Radă nu va trebui să înfrunte numai sărăcia și dezbinarea din țară, ci și puterea excesivă a unui șaman care visează să reanimeze un cadavru. Șaman cu tancuri, rachete și cu o întreagă academie de vrăjitori la Ostankino. Nu pot să știu cum se va descurca guvernarea de la Kiev, dar știu sigur că are nevoie, mai mult ca oricând, de ajutorul lui Dumnezeu.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)