„R. Moldova, ținta racolării luptătorilor pentru Donbas”

Interviu cu Stanislav Secrieru, expert independent, Bruxelles  

Stanislav Secrieru, expert afiliat Centrului Român de Politici Europene; bursier NATO Defense College (2006); bursier New Europe College, București (2011-2012); cercetător la Institutul Polonez pentru Relații Internaționale (2014-2016); autor al raportului Freedom House pe R. Moldova (2013); doctor în științe politice, SNSPA

– De ce considerați că R. Moldova a fost un teren potrivit pentru recrutarea voluntarilor pentru războiul din estul Ucrainei?

O serie de factori explică de ce R. Moldova a fost ținta campaniei de racolare a luptătorilor pentru Donbas. Primul şi cel mai evident ar fi proximitatea geografică între R. Moldova și zona de conflict. Factorul distanței relativ scurte a fost amplificat, cel puțin inițial, de permeabilitatea frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean. Al doilea factor care a sporit „atractivitatea” R. Moldova a fost și rămâne în continuare Transnistria, o entitate separatistă pe malul stâng al Nistrului patronată de Federația Rusă. Pe de o parte, imposibilitatea autorităților centrale de a exercita controlul asupra Transnistriei oferă Kremlinului un mediu foarte permisiv pentru desfășurarea activităților de recrutare. Pe de altă parte, fiind produsul unui scurt război din 1992, Transnistria este un rezervor de luptători cu experiență pentru teatrul real de operațiuni.

Autonomia Găgăuză din sudul R. Moldova a reprezentat un alt factor adițional care a încurajat activitățile de racolare. Accentuarea clivajelor dintre guvernul de la Chișinău și autoritățile din Comrat pe subiectul orientării politicii externe (alimentat parțial de către Federația Rusă), precum și o populație preponderent vorbitoare de limba rusă au atras atenția scouterilor de luptători pentru Donbas. Să ne amintim în acest context că la originea crizei politice care s-a transformat într-un veritabil război convențional ruso-ucrainean a stat decizia Federației Ruse de a se opune cu toate mijloacele disponibile încheierii Acordului de Asociere între Ucraina și Uniunea Europeană.

Al patrulea factor care a creat mediul favorabil pentru recrutarea luptătorilor în R. Moldova a fost (continuă și astăzi) expunerea masivă a populației la mass-media din Federația Rusă. De exemplu, potrivit rezultatelor sondajului realizat de Institutul pentru Politici Publice de la Chișinău în perioada martie–aprilie 2014, 41% din cei chestionați în legătură cu justificarea intervenției militare ruse în Crimeea au repetat unul din cele două mesaje promovate de mass-media rusă: intervenția militară nu a avut loc (15%) sau intervenția a fost justificată (26%). Deși receptivitatea mesajelor venite de la Kremlin nu transformă automat o persoană într-un luptător, acest lucru, în combinație cu oferta financiară atractivă, face această tranziție mai facilă, iar misiunea de recrutare mai ușoară.

Dmitri Oblonţev în Moldova (stânga), în Donbas (centru) şi arestat la Aeroportul Internaţional Chişinău (dreapta).Foto: medium.com

 – Vă rog să elaborați un profil al cetățeanului moldovean racolat pentru războiul din estul Ucrainei.

Informațiile despre luptători din R. Moldova sunt departe de a fi complete. Însă analiza datelor extrase din surse deschise permite creionarea profilului în funcție de vârstă, origine, ocupație, motivație și rolul jucat în războiul din Donbas. Vârsta medie a luptătorilor identificați este de 30 de ani. În 2016, cel mai tânăr mercenar avea 20 de ani, iar cel mai în vârstă a împlinit 65 de ani. Mai mult de jumătate dintre luptători sunt originari din Transnistria. Cât privește teritoriul R. Moldova controlat de către autoritățile centrale, cei mai mulți luptători, la prima vedere, au venit din centrul și nordul republicii. Deși informațiile publice despre luptători originari din sudul R. Moldova sunt puține, două cazuri de reținere raportate în mass-media confirmă că și luptători din Autonomia Găgăuză, posibil în număr mare, au plecat în Donbas.

Promisiunile financiare au variat între 1.000 şi 3.000 de dolari pe lună, cei reţinuţi însă au declarat că au încasat 1.000 de dolari sau mai puţin.

Totodată, evaluarea informațiilor disponibile arată că o treime din luptătorii identificați au servit în trecut în structurile de forță legale (constituționale) sau ilegale (în regiunea separatistă). Matricea motivațională este cel puțin duală. Pe lângă interese pecuniare, luptătorii au invocat aspirația de a realiza sau continua cariera militară, necesitatea de apăra „țara” de „fasciști ucraineni” sau tradiția istorică de a lupta alături de Rusia. La acestea pot fi adăugate trăsăturile de ordin personal, precum predispunere la risc sporit și manifestarea recurentă a violenței. Promisiunile financiare au variat între 1.000 şi 3.000 de dolari pe lună, cei reţinuţi însă au declarat că au încasat 1.000 de dolari sau mai puţin.

Majoritatea luptătorilor din R. Moldova au făcut parte din unitățile ilegale ale „Republicii Populare Donețk” (DNR). Ei au luat parte la lupte în componența „Volchya Sotnya”, „Sparta”, „Vostok” și „Somali”. Cel puțin în patru cazuri luptători din R. Moldova au aderat la unitățile ilegale ale „Republicii Populare Luhansk” (LNR). Ei au luptat alături de formațiunile „Rusich” și „Bryanka SSSR”. În mod diferențiat formațiunile DNR și LNR menționate au fost angajate în acțiuni militare de proporții în jurul aeroportului din Luhansk și Donețk, precum și în încercuirea de la Ilovaisk și bătălia pentru Debalțeve. Pe lângă experiența vastă în acțiuni militare, nu este exclus ca împreună cu unitățile lor luptătorii din R. Moldova să fi participat la torturarea soldaților ucraineni și la comiterea crimelor împotriva civililor.

– Care au fost modalitățile și mijloacele de racolare a voluntarilor originari din R. Moldova? Ați știut despre implicarea așa-zișilor diplomați ruși în acest proces?

A fost utilizată o gamă largă de tehnici pentru a recruta mercenari. În primul rând, pescuirea la distanță prin intermediul grupurilor specializate în rețele de socializare VKontakte sau Odnoklassniki. La etapa mai avansată, când un potențial luptător exprimă interesul, coordonarea și ghidarea spre destinație se face prin Skype sau Viber. În al doilea rând, cei care plecau în Donbas generau o reacție în lanț, devenind simultan luptători și potențiali agenți de recrutare la distanță printre prietenii lor care au rămas acasă. În al treilea rând, unii luptători au revenit temporar în R. Moldova și au încercat să îi recruteze în mod direct pe alți conaționali. În al patrulea rând, a fost folosită intens filiera transnistreană. Foști lideri din Transnistria care au ocupat funcții importante în structurile de forță ale DNR în vara anului 2014 foarte posibil că au făcut uz de legături la Tiraspol pentru a recruta mai mulți luptători. Totodată, cetățeni ucraineni care au luptat de partea forțelor secesioniste în estul Ucrainei s-au deplasat ulterior în R. Moldova pentru a desfășura activități de racolare în Transnistria.

Nu am acces la informație în baza căreia autoritățile de la Chișinău au expulzat recent cinci diplomați ruși. Lucrez doar cu date accesibile publicului larg. Însă, luând în considerare ascensiunea serviciilor de securitate în procesul de luare a deciziilor în Rusia, militarizarea politicii externe Federației Ruse în ultimii trei ani, precum și faptul că luptători identificați din R. Moldova au luptat exclusiv de partea DNR și LNR, care sunt instrumente ale Kremlinului în Ucraina, găsesc explicația oferită de către guvernul R. Moldova foarte plauzibilă. În același timp, consider că momentul anunțării deciziei a fost determinat de evoluții de ordin intern de pe scena politică.

Iuri Kudinov ca soldat în termen în Moldova (stânga), la Complexul memorial „Eternitate” din Chişinău (centru) şi luptând în Donbas în 2015. Foto: medium.com

– Aveți un număr aproximativ al cetățenilor moldoveni care au luptat în Donbas? Continuă acest proces?

Până în 2016 cercetătorii și reporterii de investigație au reușit să stabilească identitatea a 34 de luptători din R. Moldova. Reprezentanții Serviciului de Securitate al Ucrainei au anunțat cifra de cel puțin 40 de luptători din R. Moldova. În realitate, acest număr însă poate fi dublu.

După ultima acțiune militară majoră care a schimbat linia frontului în februarie 2015, intensitatea ostilităților în Donbas a scăzut, iar Rusia a declanșat procesul de restructurare și centralizare a formațiunilor DNR/LNR, eliminându-i pe parcurs pe comandanții care au încercat să se opună procesului. Aceste evoluții au declanșat exodul luptătorilor străini, inclusiv al celor din R. Moldova. Unii au încercat să revină acasă. Până în 2016, autoritățile abilitate din R. Moldova au reținut mai mult de zece luptători. Alții au găsit adăpost în Rusia, ştiind că sunt pasibili de pedeapsă penală în R. Moldova pentru participare la conflict armat în estul Ucrainei. Nu este exclus faptul că o parte din luptători a rămas în Donbas. Pe de o parte, probabil, unii şi-au întemeiat acolo familii, alții poate că îşi doresc să conserve statutul social lor privilegiat de „apărători” ai DNR/LNR și speră la o carieră de succes în structurile de forță în cadrul republicilor secesioniste.

Andrei Suslov în Moldova (stânga), în Donbas (dreapta)

– Se știe cumva câți luptători din R. Moldova au căzut în Donbas?

Nu am găsit astfel de date în acces deschis. Răspunsul exact la această întrebare este complicat din mai multe motive. Datele despre un deces în Donbas-ul controlat de republicile secesioniste sunt dificil de verificat. Liderii separatiști au încercat să distorsioneze sistematic informația despre pierderile înregistrate pe câmpul de luptă. Cei care au luptat de partea forțelor secesioniste și şi-au pierdut viața au fost deseori înmormântați în grabă și fără a fi identificați. Este posibil ca aceste corpuri ale unor luptători din R. Moldova să fi fost transportate în Rusia („încărcătura 200”) fără însă a ști dacă și unde au fost îngropate. Autoritățile din Rusia, în ciuda numeroaselor dovezi, resping orice implicare în războiul din Donbas și depun eforturi de a secretiza informația cu privire la numărul pierderilor în zona de conflict.

Așadar, Kremlinul nu are niciun interes de a face lumină dacă și câți luptători decedați din R. Moldova au fost transportați în Rusia. Nu, în ultimul rând, fiind informați pe canale informale despre decesul rudei apropiate în Donbas, membrii familiei din R. Moldova vor încerca probabil să țină în secret această informație pentru a evita stigmatizarea și contactul cu autoritățile.

Interviu realizat de Ilie Gulca