„R. Moldova se transformă într-o spălătorie regională de bani murdari”

Veaceslav Negruța, expert Transparency International Moldova, fost ministru al Finanțelor, explică riscurile la care va fi expusă Republica Moldova după adoptarea pachetului de legi privind fiscalitatea. De asemenea, Negruța subliniază că grupul de  persoane care a promovat amnistia fiscală în 2007 este la originea acestui proiect votat în „joia neagră” din 26 iulie curent.  

Stimate Domnule Veaceslav Negruța, Vă rog să ne explicați modificările efectuate la aceste trei inițiative legislative și impactul lor asupra cetățenilor Republicii Moldova. Ce încearcă să facă de fapt guvernarea prin adoptarea acestor legi la pachet?

„Revoluția” fiscală a fost lansată din biroul unui partid aflat la guvernare. De fapt, s-a încercat crearea unei campanii mediatice menită să lase impresia că ar fi vorba de o reformă fiscală având drept scop diminuarea poverii fiscale. Relevăm că, împreună cu lucrurile prezentate drept benefice, nu au fost prezentate nici calculele și nici formulele.

Drept exemplu, în cazul unificării cotei la impozite pe venit pentru persoane fizice, s-a pedalat doar pe un singur aspect: reducerea cotei maxime de la 18% la 12%, tăinuindu-se cota unică. Aceasta presupune majorarea cotei minimale de la 7% la 12%.

Dacă observăm, cota de 18% redusă la 12% e valabilă doar pentru venituri mari și extrem de mari, iar dacă vorbim de cota de 7% majorată la 12%, e vorba de venituri mici, pe care le au persoanele cu venituri modeste.

Cetățenii cu venituri mari sau foarte mari, de exemplu, angajații în domeniul instituțiilor financiare și asigurări, șefii de instituții, de agenții, de întreprinderi de stat cu venituri lunare de peste 40.000 de lei, vor avea de câștigat lunar circa 2.000–3.000 de lei. Nu e vorba deloc de cei care lucrează în agricultură și silvicultură, învățământ sau sănătate.

Este adevărat că, în acest context de fiscalitate, s-a dublat așa-numita scutire personală de la 11.280 de lei anual la 24.000. Dar această majorare a scutirii nu este nicidecum suficientă pentru a acoperi majorarea cotei de impozitare de la 7% la 12%.

Conform calculelor prezentate, se observă clar că unele categorii de cetățeni cu venituri mici vor câștiga foarte puțin. Doar câțiva lei vor rămâne în buzunarele lor. Cei cu salariile între 3.893 și 4.315 lei, în condițiile noii formule de cota unică, vor plăti mai mult decât în prezent.

Cetățenii cu venituri mari sau foarte mari, de exemplu, angajații în domeniul instituțiilor financiare și asigurări, șefii de instituții, de agenții, de întreprinderi de stat cu venituri lunare de peste 40.000 de lei, vor avea de câștigat lunar circa 2.000–3.000 de lei. Nu e vorba deloc de cei care lucrează în agricultură și silvicultură, învățământ sau sănătate.

De asemenea, vor beneficia de reduceri de 15%–12% la impozitul pe venit cei care practică jocurile de noroc, cetățenii care au în mare parte bani mulți sau bani murdari.

În urma acestei scheme de impozitare, bugetele locale sunt marile perdante. Bugetele locale au drept sursă impozitul pe venit al persoanelor fizice. Diminuarea poverii fiscale se face în mare parte pe contul bugetelor locale. Primăriilor nu le este prezentată o formulă de compensare a pierderilor bugetelor locale de la bugetul central.

După implementarea acestor noi formule de impozit pe venit, autoritățile locale vor fi obligate fie să identifice alte surse financiare, fie să umble cu cerșitul politic pe la Chișinău. E vorba în total de 700–800 de milioane de lei.

La  acest capitol mai există un element prezentat ca benefic – reducerea poverii contribuțiilor sociale pentru persoanele juridice. Patronii nu vor mai plăti din fondul de salarizare 23%, ci 18%. Este adevărat că această măsură, într-un fel sau altul, ar motiva activitățile patronilor și ale angajatorilor.

Amintim că Fondul social, de unde se achită pensiile, are astăzi o gaură anuală de 6,5 miliarde de lei, gaură compensată integral din bugetul de stat. Reducerea cotei impozitului social de la 23% la 18% va duce la creșterea acestei găuri cu alte circa 2,5 miliarde de lei, care trebuie transferate din nou din bugetul de stat. Pentru a acoperi aceste lipsuri, bugetul de stat trebuie să identifice sursele financiare.

Pe de o parte, avem înghețată asistența macrofinanciară cu UE, pe de altă parte, alte resurse sunt sub semnul întrebării în urma adoptării inițiativelor legislative privind amnistia capitalurilor și amnistia fiscală. Acestea au fost deja criticate de Delegația Uniunii Europene la Chișinău, Ambasada SUA, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, cu care avem program.

Prin urmare, autoritățile vor fi nevoite să caute resurse pentru a putea plăti pensiile și salariile, să ia cu împrumut de la bănci sau să taie obligațiile pe partea de cheltuială. Împrumuturile de la bănci costă mult mai scump decât cele acordate din exterior. În consecință, autoritățile vor crea  o povară de îndatorare și mai mare pentru finanțele publice pentru o perioadă de trei-cinci ani.

Aceste lucruri au fost semnalate după „joia neagră” (26 iulie 2018), după adoptarea acestor hotărâri, de către FMI și BM ca element de risc major.

Și despre celelalte două componente, amnistia capitalurilor și cea fiscală?

Observăm insistența cu care se încearcă promovarea amnistiei capitalurilor de origine dubioasă; mijloace bănești, proprietăți, fie în R. Moldova, fie peste hotare. Acestea vor fi legalizate contra unui preț de 3% plătite de acești beneficiari în favoarea statului. Și aici, încă în 2016, când a fost prima încercare, sub presiunea partenerilor de dezvoltare, adoptarea acestei legi a fost suspendată.

Prin amnistierea capitalurilor, R. Moldova se transformă într-o spălătorie regională de bani murdari. Și nu e vorba doar de banii care au fost scoși din R. Moldova pe care cineva caută acum insistent o portiță prin care să îi aducă înapoi. În urma investigațiilor efectuate în străinătate, aceste active sunt pasibile de sechestru sau blocare. Din păcate, în Moldova nu este posibil acest lucru.

Așadar, această amnistie a capitalurilor este o portiță pentru banii extrași anterior din Moldova. Beneficiarii acestor resurse sunt cei care, în mare parte, au participat direct sau indirect sau au facilitat furtul miliardului, fraudă care a culminat în 2014 cu echivalentul a 13% din PIB. Această sumă a fost pusă ulterior, pentru 25 de ani înainte, pe spatele oamenilor.

Pe de altă parte, e vorba de bani murdari care ar putea să vină din alte țări, bani urmăriți în alte state care au adoptat Legea Magnițki – Marea Britanie, Letonia, Estonia, Lituania ș.a. Iar autoritățile moldovenești le oferă adăpost aici prin formula de legalizare a capitalurilor, dar și prin formula de cetățenie contra bani.

Un cetățean străin care își depune dosarul pentru a obține cetățenia R. Moldova își cumpără cetățenia, după care își legalizează banii murdari. Acest fapt complică dialogul Moldovei cu UE și cu alți parteneri din cauza că nu respectă obligațiile asumate în Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb și Regimul liberalizat de vize. Există riscul ca cetățenii R. Moldova să piardă dreptul de a călători fără vize în UE, pentru că autoritățile au promovat astfel de legi.

Această amnistie a capitalurilor este o portiță pentru banii extrași anterior din Moldova. Beneficiarii acestor resurse sunt cei care, în mare parte, au participat direct sau indirect sau au facilitat furtul miliardului, fraudă care a culminat în 2014 cu echivalentul a 13% din PIB. Această sumă a fost pusă ulterior, pentru 25 de ani înainte, pe spatele oamenilor.

Al treilea element ascuns a fost amnistia fiscală, care, de fapt, facilitează contribuabilii ce nu și-au onorat obligațiile fiscale. În decursul unei perioade au creat artificial aceste datorii față de buget, iar acum autoritățile le-au oferit șansa să pună această povară pe seama bugetului. Cetățenii care au fost corecți cu statul și care au plătit impozite vor fi acum în pierdere. Ei au fost puși în condiții foarte dure de competiție.

Conform unor calcule, datoriile față de bugetul public național se cifrează la 11 miliarde de lei – sumă care va fi iertată unor oameni prost intenționați față de stat. E ciudat că suma respectivă s-a dublat în ultimele 12 luni. Asta înseamnă că oamenii au știut, probabil, au plătit, ca astfel de amnistii fiscale să aibă loc.

Trebuie să facem o paralelă. Toate trei elemente au fost parte a pachetului de liberalizare din 2008 prezentat de asemenea ca reformă în interesul agenților economici și al societății. Aceste modificări au provocat pierderi pentru bugetul de stat în valoare de 4 miliarde de lei. Doar câteva zeci de milioane de lei au fost încasate sub formă de taxe pentru legalizarea capitalurilor.

Observăm că se repetă aceeași formă de legalizare a unor ilegalități. Și cel mai trist este că cei care au promovat amnistia în 2007 sunt de fapt aceleași persoane care o promovează în 2018.

Cine a beneficiat de aceste amnistii? Există o listă a beneficiarilor? Cum se explică că cea mai săracă țară din Europa recurge la amnistii fiscale?

În contextul actualei amnistii pot să vorbesc de cea din 2008. Atât în legea adoptată în 2007, cât și în legea adoptată de actuala guvernare este scris că statul garantează beneficiarilor unor astfel de amnistii confidențialitate și siguranță că nimeni nu îi va urmări ulterior și nu li se va reproșa proveniența mijloacelor legalizate, pentru care s-a plătit acum în 2018 de 3% la sută.

Deci, probabil, contează mult contextul în care se face o astfel de amnistie. După frauda bancară din 2014, care a culminat cu extragerea a 13% din PIB, astfel de amnistii sunt contraindicate. Cu atât mai mult cu cât nu este finalizată și nici măcar începută investigarea veritabilă a fraudei.

Și aici nu putem face referință la exemple din alte state. Ele sunt irelevante pentru R. Moldova. În cazurile altor state nu s-a băgat mâna în băncile comerciale, nu s-a intrat cu desaga în rezervele valutare ale Băncii Naționale, de unde au fost scoase miliarde de lei, ca să fie aplicată amnistia, așa cum se încearcă să se facă acum în R. Moldova. Prin urmare, cazul Republicii Moldova este unul total diferit de toate amnistiile aplicate în alte state.

Partenerii de dezvoltare încearcă să oprească procesul de aplicare a acestor norme legale. Cât de deschise sunt autoritățile față de dialogul cu partenerii de dezvoltare?

Legea a fost adoptată în două lecturi, fără nicio discuție publică, fără un proces transparent de analiză și adoptare a legilor. Instituțiile statului care trebuiau să fie la curent au aflat din presă despre astfel de inițiative și legi. Iar acum se încearcă să se drege busuiocul. Cert este că următorul pas este promulgarea legii.

Președintele Igor Dodon a fost promotorul amnistiei și pachetului de liberalizare din 2008. Dacă a făcut o dată, de ce să nu mai facă a doua oară? Cu atât mai mult, cu cât, cu siguranță, este parte a acestei înțelegeri și a știut despre inițiativele respective.

Prin urmare, pentru a evita aceste inițiative, este necesară o presiune din partea societății civile și a partenerilor din afară. Autoritățile trebuie să realizeze toate riscurile și costurile provocate de implementarea acestui pachet de legi. Și atunci, dacă prevalează interesul public, autoritățile trebuie să suspende imediat proiectul respectiv sau, cel puțin, să nu admită aplicarea legii care poate să dăuneze securității economice și financiare a R. Moldova.

Când pot fi aplicate amnistiile fiscale?

Amnistiile fiscale se pot aplica doar atunci când nu mai există nicio șansă de a recupera datoriile față de stat. Atunci când agenții economici nu mai există sau sunt în insolvabilitate. Astfel de situații se pot întâmpla în urma unor crize mari financiare și economice, când mai mulți factori au determinat incapacitatea de plată a agenților economici.

În cazul Moldovei, este o altă situație. Agenții economici au intrat într-un fel de business cu statul, creând în mod intenționat aceste datorii ca ulterior să fie iertate. Acești bani vor fi „valorificați” prin formule de finanțare pentru capricii, fundații de binefacere, campanii electorale etc.

Unii experţi susțin că adoptarea Legii privind amnistia fiscală şi de capital ar duce inevitabil la alterarea relaţiilor cu partenerii externi, în special cu FMI şi Banca Mondială. Care ar putea fi consecințele pentru Republica Moldova ale acestei atitudini din partea partenerilor externi?

Deși autoritățile se fac vinovate pentru suspendarea finanțării pachetul de asistență macrofinanciară, guvernanții au insistat să arate că de fapt UE nu e dorită aici în R. Moldova. Ceea ce a făcut guvernarea este greșit atât din punct de vedere diplomatic, cât și din punct de vedere  strategic. Atitudinea Chișinăului oficial este contrară spiritului Acordului de Asociere pe care îl avem. Pe de altă parte, vedem că acest pachet de legi a stârnit un val de critici din partea FMI.

FMI a debursat acum câteva săptămâni o tranșă de bani. După debursarea acestei tranșe și adoptarea acestei legi, FMI a spus clar că adoptarea acestui pachet de legi este contrară programului pe care R. Moldova îl are cu FMI. Din acest punct de vedere, este previzibilă următoarea situație: în septembrie când va fi perioada pentru o nouă misiune de evaluare a FMI aici la Chișinău, dialogul cu autoritățile moldovenești va fi foarte complicat, mă refer în special la sectorul finanțelor publice.

Nu exclud că Programul cu FMI să fie suspendat. Următoarea tranșă de la FMI și Banca Mondială ar putea să vină doar după alegeri și doar dacă autoritățile vor reveni la angajamentele și programele de colaborare pe care le au cu aceste instituții financiare.

Constatăm că autoritățile conduc  intenționat Moldova spre izolare față de partenerii și instituțiile de dezvoltare care au fost permanent alături de R. Moldova.

După ce program se conduce executivul?

Dacă deschidem programul de activitate al Guvernului și alte programe strategice pe care le are R. Moldova adoptat de Parlament, în plină noapte, în 2016, când s-a votat Guvernul, vom vedea că programul prevede teze contrare celor care le conține pachetul fiscal și de amnistie votat de parlament. Și atunci apar și mai multe întrebări: Cine a mandatat guvernarea cu astfel de decizii? Și în care documente strategice se conțin astfel de lucruri care au apărut peste noapte și arată clar că centrul de decizie în RM nu e Parlamentul și Guvernul, dar sunt luate în altă parte și contrar actelor strategice.