„R. Moldova poate să asigure doar jumătate din cantitatea necesară de lapte”

Interviu cu Valentin Roșca, consultant în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului al Republicii Moldova

O mare parte din produsele lactate din Moldova nu conţin lapte, arată o expertiză realizată de Centrul de Metrologie Aplicată şi Certificare la comanda Fundaţiei Est-Europene. Valentin Roșca, consultant în cadrul Direcţiei politici de producţie, procesare, reglementări de calitate a produselor de origine animalieră a Ministerului Agriculturii. Acesta ne-a declarat că expertiza menționată mai sus nu a fost înfăptuită în conformitate cu metodologiile de prelevare a probelor, citând reprezentanții Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

– Stimate Domnule Roșca, există în Republica Moldova unt produs din smântână curată?

Ca reprezentant al Ministerului nu pot confirma faptul că există sau nu, acest lucru ar putea să o facă reprezentanții Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

– Cum apreciați capacitatea R. Moldova de a-și asigura oamenii cu produsele lactate?

Trebuie să menționăm că șeptelul de bovine din republică se reduce în fiecare an, lent, dar constant, cu 1–3%. În consecință, materia primă pentru produsele lactate constituie 500.000 de tone pe an. Pentru a asigura industria de procesare a laptelui pentru întreaga republică, ar trebui să avem aproximativ de două ori mai mult. Prin urmare, sectorul zootehnic poate asigura în prezent aproximativ 50% din necesitățile de procesare. Restul este compensat din import, principalele state fiind Ucraina, Belarus, cele din UE. Din aceste state se importă o cantitate importantă de lapte ca materie primă.

Această materie primă este verificată. Există reglementarea tehnică Lapte și produse lactate, care se referă atât la producția autohtonă, cât și la cea importată. Produsele importate trebuie să corespundă aceleiași reglementări. La intrarea în Republica Moldova a acestei materii prime sunt prelevate probe, aceasta este competența Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Toate produsele, în mod normal, ar trebui verificate și cred că sunt.

– Dacă am compara materia primă din Moldova și cea importată, unde se plasează cea dintâi?

Problema constă în faptul că în Republica Moldova, 95% din șeptelul de animale, mă refer la bovine, se află în sectorul casnic, unde nu sunt implementate tehnologii noi. De aceea avem o calitate inferioară a materiei prime autohtone. În Belarus, de exemplu, laptele se produce în ferme, unde întregul proces este sub control.

– Ce fac autoritățile pentru a ameliora situația din domeniu?

Sectorul laptelui este unul prioritar pentru Ministerul Agriculturii, acest fapt se regăsește în Strategia națională de dezvoltare agricolă și rurală 2014–2020. Această strategie este aplicată prin intermediul Fondului național de subvenționare a producătorilor agricoli. Acest fond subvenționează producătorii agricoli în volum de 50% din costul materialelor de construcție, al utilajului, precum și 50% din costul animalelor de prăsilă, vaci de rasă de productivitate înaltă.

– Ce reprezintă de fapt produsele din magazine cu inscripția „produs de lapte”, „produs de smântână”, „produs de brânză” etc.?

Acestea sunt produse lactate care conțin și grăsimi de altă origine, în general de origine vegetală, precum ulei de palmier, ulei de floarea-soarelui, ulei de alte tipuri de culturi. Conform reglementării tehnice Lapte și produse lactate aprobate de Hotărârea Guvernului 611 din 2010, acestea nu ar trebui să se numească „produs de”, ci „produs combinat”, însă industria procesării laptelui a convenit să le numească cum am văzut mai sus.

Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor trebuie să supravegheze piața și toate produsele care ajung aici. În subordinea agenției funcționează un laborator acreditat, Centrul Republican pentru Diagnostică Veterinară, care trebuie să verifice calitatea tuturor produselor plasate pe piață.

– Un studiu publicat recent arată că produsele lactate nu au aproape deloc produse de origine animală.

Chiar astăzi (7 februarie) am avut o întrevedere cu reprezentanții Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor în cadrul căreia am fost asigurați că toate produsele ce ajung pe piață se conformează reglementării tehnice vizate. Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor este o autoritate de stat și laboratorul este acreditat de companiile de acreditare atât din R. Moldova, cât și din UE. Nu avem motiv să nu avem încredere.

– Și ce să creadă oamenii după acest studiu?

Oameni pot să creadă pe cine vor. În privința probelor preluate la sfârșitul lui noiembrie 2017 se pretinde că a fost ceva pregătit special, nu au fost respectate metodologiile de prelevare a probelor, acțiunile nu au fost coordonate cu actele normative. Este ciudat faptul că au fost vizate anume produsele lactate din republică, în special ale companiei JLC.

– Diferența mare între cantitatea de materie primă și asaltul de produse lactate de pe polițele din marketuri ne face să bănuim calitatea acestora.

Nu ar trebui să punem la îndoială calitatea acestor produse, doar că o bună parte, cam jumătate, este fabricată din materie primă importată.

– O altă problemă este diferența dintre prețul laptelui cu care îl cumpără întreprinderile de la fermieri și cel al laptelui din magazine.

Aici ar trebui să realizăm că agentul economic ce procesează laptele are și el cheltuieli destul de mari. Vă imaginați cum este să colectezi lapte cu țârâita de la fiecare punct de colectare, care adună câte 300–500 de litri? E vorba de cheltuieli de transport, întreținere a punctelor de colectare. Ca să nu mai vorbesc de pierderile pe care le au procesatorii în cazul în care laptele nu este de calitate. Prin urmare, putem vorbi de două categorii de prețuri – cel pentru producătorul casnic, care aplică mulsul manual, și cel pentru fermele unde sunt implementate tehnologii moderne.

În R. Moldova un litru de lapte este livrat către procesator cu 25 de eurocenți, iar în alte state prețurile ajung până la 12 eurocenți. Adică cheltuielile de producere trebuie micșorate. Și acest lucru se face prin întreținerea animalelor mai productive. Decât să întreținem o sută de capete cu productivitate mică, mai bine întreținem de două ori mai puține animale de la care obținem aceeași cantitate de lapte.

Interviu realizat de Ilie Gulca