„R. Moldova, într-un permanent asediu mediatic”

ASANARE // „Mi-aş dori foarte mult ca 2012 să fie o continuare a lui 7 aprilie 2009”

Recent, la Chişinău s-a format grupul de iniţiativă „Anul 1812”, ce şi-a propus ca obiectiv restabilirea publică a adevărului istoric cu privire la anexarea părţii de răsărit a Moldovei de către Imperiul Rus. Propunem cititorilor JURNALULUI un interviu acordat de istoricul Ion Negrei, vicepreşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, care arată actualitatea şi importanţa acestui demers.

–      Stimate dle Ion Negrei, grupul de iniţiativă „Anul 1812” apare ca reacţie la campania mediatică moldovenii.md?

Din momentul proclamării independenţei, Republica Moldova este într-un permanent asediu mediatic. Orice acţiune îndreptată spre consolidarea statalităţii a fost şi, din păcate, mai este luată în furci de mass-media ostile independenţei noastre. Coincidenţa pe care aţi remarcat-o dvs. este o manifestare a regulei generale şi nu se singularizează în acest context. Iniţiativa „Anul 1812” nu este o replică la o campanie mediatică de moment, ea a fost gândită şi lansată ca o necesitate stringentă de a spune dureroasele adevăruri despre noi ca popor, de a explica populaţiei noastre acele hăţişuri ale istoriei, pe care ne-a fost dat să le traversăm în ultimii 200 de ani. Aniversarea respectivă ne oferă oportunitatea de a compara progresele înregistrate de popoarele europene cu stagnarea în evoluţia noastră ca popor, de a formula o explicaţie argumentată a amorţelii şi lâncezelii pe care o manifestăm noi, cei din spaţiul dintre Prut şi Nistru, care, deşi din punct de vedere istoric şi geografic, suntem parte a lumii europene, prin modul nostru de gândire şi acţiune rămânem în orbita celui ce ne-a dominat/stăpânit într-o perioadă lungă de timp. Aşadar, contextul lansării iniţiativei „Anul 1812” este mult mai amplu şi mai profund decât necesitatea unei replici la nişte acţiuni de campanie electorală din anul curent.

– În cei douăzeci de ani de libertate a discursului istoriografic, nu a fost stabilit adevărul despre anexarea Basarabiei?

Adevărul despre anexarea Basarabiei în 1812 la Imperiul Rus demult nu mai stă sub obroc. El a fost rostit încă în primii ani de democratizare a societăţii moldoveneşti. În momentul de faţă, problema constă ca acest adevăr să fie însuşit şi asumat de întreaga societate. Adevărul despre întreaga noastră istorie, inclusiv despre anul 1812, trebuie să devină un mijloc de coeziune a societăţii, un factor edificator al Republicii Moldova, un stimulent în procesul de integrare europeană. Dar, totodată, să nu facem abstracţie de faptul că în ultimii 20 de ani a apărut un soi de literatură care a promovat, cu o insistenţă şi tenacitate de invidiat, aceleaşi minciuni lansate încă de istoriografia sovietică. Astfel, însumând moştenirea sovietică şi „producţia” istoriografică recentă de acelaşi gen, constatăm că noi, istoricii, avem o mare restanţă la cunoaşterea şi promovarea adevărului despre istoria, limba, cultura neamului nostru. Împlinirea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus este un prilej propice pentru cunoaşterea adevărului, pentru asumarea trecutului istoric şi transformarea lui în factor edificator.

Ce-şi propune să realizeze Grupul de iniţiativă „Anul 1812” în afară de marcarea cronologică a 200 de ani de la anexarea Basarabiei? Cu alte cuvinte, ce va avea în plus acţiunea dvs. spre deosebire de alte comemorări ale acestei date?

Grupul de iniţiativă „Anul 1812” îşi propune nu atât marcarea cronologică a evenimentului ce s-a produs acum 200 de ani, cât regândirea şi înţelegerea  parcursului istoric pe care l-a avut populaţia din spaţiul dintre Prut şi Nistru în ultimele două secole. Această abordare ne propunem să o aplicăm în plan comparativ cu evoluţia pe care a cunoscut-o întreg neamul românesc şi celelalte popoare europene în segmentul cronologic respectiv. Dacă ar fi fost vorba de o simplă marcare cronologică, nu lansam iniţiativa respectivă, ci ne pliam în tiparele vechi, deja experimentate. Dorim ca iniţiativa noastră să fie susţinută de cele mai largi segmente conştiente ale societăţii şi să nu fie privită ca o acţiune doar a istoricilor. Ne dorim ca adevărul ca valoare umană să devină acel capital de preţ care să descătuşeze societatea. Ne-am dori foarte mult ca minciuna care a stăpânit atât de îndelungat minţile oamenilor din acest spaţiu să rămână ca o relicvă a timpurilor de tristă amintire. Suntem conştienţi că acestea pot fi obţinute cu greu, dar o altă cale, din păcate, nu există.

Ce va întreprinde „Anul 1812” pentru a sensibiliza opinia publică, în afară de discuţii academice, având în vedere că Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova a întreprins numeroase acţiuni de comemorare a multor evenimente şi acestea nu mai au rezonanţa anilor 90?

Împlinirea a 200 de ani de la ruperea Basarabiei din trupul Principatului Moldovei şi încorporarea ei în cadrul Imperiului Rus ne oferă o şansă suplimentară să facem cunoscute statelor europene zigzagurile istorice pe care le-a parcurs populaţia din această parte a Europei. Credem că prin acţiunile noastre, atât de ordin academic, cât şi de natură comemorativă, vom reuşi să convingem comunitatea europeană că Republica Moldova şi poporul ei a fost în trecut şi este în prezent o componentă a spaţiului european şi doar unele silnicii ne-au deturnat dezvoltarea firească şi ne-au dezanexat de la evoluţiile general europene. Am dori foarte mult ca acţiunile întreprinse în cadrul acestui moment aniversar să fie cât mai puţin afectate de latura emotivă şi să comporte o dimensiune pragmatică, ştiinţifică etc. „Întârzierea” noastră în familia popoarelor europene să o depăşim conştient, în cunoştinţă de cauză şi să acţionăm în consecinţă. În ceea ce priveşte rezonanţa evenimentului, aş dori să menţionez că el trebuie privit în contextul zilei de astăzi, care este mult deosebit de cel de acum două decenii.

Sociologul Dan Dungaciu a calificat acţiunea dvs. drept un 7 aprilie al generaţiei Podului de Flori. Sunteţi de acord cu o asemenea formulare?

Aprecierile şi calificativele acţiunilor şi evenimentelor, de regulă, vin mai târziu. Ele reies din impactul pe care-l comportă asupra societăţii. Aş subscrie la cele formulate de dl Dungaciu în sensul depăşirii modului de abordare romantic al problemelor. Astăzi, cetăţenilor li se solicită o implicare într-o acţiune concretă, cu un impact poate nu imediat, dar cu siguranţă benefic în perspectivă. Mi-aş dori foarte mult ca 2012 să fie o continuare a lui 7 aprilie 2009.

Interviu realizat de Ilie GULCA

Prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 16 (28) mai 1812, încheiat între Imperiul Otoman şi Imperiul Rus, partea de răsărit a Principatului Moldovei a fost anexată de către Rusia ţaristă, încălcându-se atât angajamentele părţii suzerane, cât şi ale celei protectoare.

Atât în timpul dominaţiei ţariste, cât şi în timpul URSS, marcarea aniversărilor anexării Basarabiei la Imperiul Rus constituia o obligaţie de bază a istoricilor sovietici. În 1962, istoricilor sovietici le-a scăpat această dată. Faptul a provocat reacţia violentă a lui Ivan Bodiul: „În 1962 nu s-a marcat una din datele istorice remarcabile – 150 de ani de la alipirea Basarabiei la Rusia… O atare atitudine faţă de trecutul istoric al poporului moldovenesc… influenţează negativ asupra educaţiei oamenilor, mai ales a tinerilor, care nu găsesc întotdeauna răspunsuri la întrebările care îi interesează… ceea ce… generează tendinţe naţionaliste (fragment dintr-un raport al lui Ivan Bodiul, secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei, adresat CC al PCUS)