Puzzle cu imagini schimbătoare

 Emilian Galaicu-Păun la lansarea romanului său Țesut viu. 10 x 10, ediția a II-a, Librăria din Centru, Chișinău, 26 iunie 2014

Emilian Galaicu-Păun la lansarea romanului său Țesut viu. 10 x 10, ediția a II-a, Librăria din Centru, Chișinău, 26 iunie 2014

Emilian Galaicu-Păun şi-a lansat recent ediţia a II-a, „revăzută şi remake-tată”, a romanului Ţesut viu. 10 x 10 (Ed. Cartier, 2014), o carte scrisă (afirmă autorul) timp de 14 ani şi rescrisă încă vreo trei ani (prima ediţie a apărut în 2011).

„Stația Astapovo!”

Într-un interviu acordat revistei Tiuk, Emilian Galaicu-Păun îşi definea romanul (oferindu-ne astfel o cheie de lectură) drept „cartea morţilor dragi, ai familiei şi nu numai”, iar modificările pe care le face în ediţia a II-a edifică anume acest aspect al scrierii. Dincolo de faptul că sînt evocate mai multe personaje trecute dincolo, autorul dedică romanul regretatului scriitor Gheorghe Crăciun. Şi exclamaţia „Staţia Astapovo!” (repetată de zece [!] ori) din Mic îndreptar de lectură ne sugerează că ar fi o carte despre retragerea în Marea Singurătate, un roman al mişcării către staţia terminus (or, se ştie, Lev Tolstoi s-a refugiat la Astapovo înainte de moarte).

Dimensiunea tanatică a romanului Țesut viu. 10 x 10

Dimensiunea tanatică a romanului Ţesut viu. 10 x 10 este scoasă în evidenţă şi de cîteva modificări/completări făcute în ediţia a II-a. Întîi, indigoul de la sfîrşitul capitolului 7, conţinînd poemul „Carte nu ştié, ce numai iscălitura învăţase de o făcé”, este redenumit, din Intermezzo în Cenotaf, fragmentul fiind un adevărat monument funerar ridicat din cuvinte în amintirea bunicii Emilia. Apoi, Emilian Galaicu-Păun îşi completează romanul cu un Columbar, „al personajelor pomenite, fie şi în gînd, în paginile acestei cărţi”, conţinînd 20 de poeme ca 20 de liste-coloane dintr-un pomelnic. În acest context, cele două pagini rezervate cititorului – cu TABULA GRATULATORIA („Cititorii cărora le-a plăcut cartea sînt rugaţi să-şi treacă numele mai jos”) şi îndemnul din ultimele rînduri: „Cititorii cărora nu le-a plăcut cartea nu au decît s-o facă TABULA RASA” –, aflate în vecinătatea Columbarului, sînt de fapt şi o continuare a pomelnicului. Or, punîndu-şi numele pe această foaie, cititorul devine nu doar personaj din Ţesut viu, ci şi parte din listă.

O altă modificare, aparent nesemnificativă, pe care o face Emilian Galaicu-Păun în ediţia a II-a a romanului relevă o nouă dimensiune a cărţii, cea a relaţiei cu Dumnezeirea. Cuprinsul devine aici Tablă de materii, o sintagmă mult mai potrivită (vezi: Tablele Legii, sau Tablele lui Moise) pentru o carte care se construieşte pe osatura Decalogului (sînt 10 capitole, plus Cap. 3-bis). Totodată, parafraza flaubertiană „Tatăl (dar şi F., …n ş.a.) sînt eu!” din Mic îndreptar de lectură, afirmaţia din Summary [dressed] cum că „lumea noaastră” este „mai degrabă un ţesut viu reînnoit clipă de clipă /…/ de către Prestidigitatorul Suprem şi Încurcă-Lume jucînd aţele”, dar şi un fragment (ţesut viu) din poemul Gesturi, asimilat (ca toate celelalte poeme ale lui Emilian Galaicu-Păun, de altfel) de roman sînt indicii ale relaţiei persoană-personaj-autor-Tată-Fiu-Eu, dezvăluită de-a lungul întregii cărţi.

Romanul unei epoci

Ţesut viu. 10 x 10 mai este şi romanul unei epoci – epoca URSS-ului –, înfăţişînd mari drame şi privaţiuni ale istoriei noastre recente. Foarte sugestivă, în acest sens, este schimbarea de titlu pentru Cap. 2. Dacă în prima ediţie acest fragment se numea (kafkian, fireşte) Scrisoare tatălui, aici Emilian Galaicu-Păun modifică titlul în Casa de corecţie de tip familial, mutînd astfel accentele de pe relaţia tată-fiu pe raportul individ-societate sau individ-sistem. Probabil, „casa de corecţie de tip familial” e chiar o metaforă a URSS-ului, a ţării în care orice act de nesupunere sau orice manifestare a individualităţii erau „corectate” cu mult zel. Culoarea epocii este redată şi cu ajutorul explicaţiilor (introduse în această ediţie) ce completează notele cu traduceri ale frazelor ruseşti. Sînt referinţe la ritualuri, obiceiuri, bancuri, mituri ce defineau modul de viaţă al omului sovietic.

Nu voi insista asupra modificărilor ce ţin de arhitectonică, menţionînd doar că în ediţia a II-a romanului Ţesut viu. 10 x 10 capitolul Summary [dressed] este adus la început, iar Cap. 3-bis, răsturnat şi în prima ediţie, este remachetat, toate făcîndu-se, după cum recunoaşte autorul într-un interviu pentru Zona literară, ca romanul „să fie citit în oglinda retrovizoare”, aşa cum a fost scris, „dinspre sfîrşit spre început”.

Intertextualizant, stratificat, pluridimensional, Ţesut viu. 10 x 10 îşi dezvăluie, cu fiece lectură, noi şi noi feţe. E ca un puzzle cu imagini schimbătoare. Se modifică în funcţie de unghiul de vedere.

Lucia Ţurcanu

The following two tabs change content below.