NEGRU // Putin pierde Ucraina. Leancă ne dezamăgeşte a doua oară

Războiul ciocolatei dintre Rusia şi Ucraina continuă, însă Rospotrebnadzor-ul nu mai insistă asupra faptului că a descoperit o substanţă toxică (benzopiren) în conţinutul produsului ucrainean (după ce reprezentanţii Tadjikistanului, RM, Kazahstanului şi chiar ai Belarusului au declarat că nu au pretenţii faţă de calitatea interzise ruşilor). Prins cu minciuna, Rospotrebnadzor refuză să accepte o întâlnire de clarificare a situaţiei cu o delegaţie din partea Kievului. Războiul ciocolatei riscă să facă şi victime colaterale. După cum a scris JURNAL de Chişinău în numărul trecut, Kremlinul ar fi cerut demiterea ministrului moldovean al Agriculturii, Vasile Bumacov, pentru că a dezminţit minciuna Kremlinului privind ciocolata „Roshen”.

O surpriză neplăcută au avut şi metalurgii ucraineni, Moscova tăind din cota lor de acces pe piaţa Uniunii Vamale. Astfel Rusia încearcă să-i pedepsească pe oligarhii ucraineni care sprijină integrarea europeană a Ucrainei, scrie presa ucraineană.

Alte surprize?

Unii comentatori consideră că până la summitul de la Vilnius ucrainenii trebuie să se aştepte din partea Rusiei şi la alte surprize, în pofida faptului că Putin promisese să respecte opţiunea Ucrainei, oricare va fi aceasta. Războiul ciocolatei a izbucnit după vizita recentă a lui Putin la Kiev. El a încercat, fără succes, să obţină de la Ianukovici promisiunea că Ucraina nu va semna acordul de asociere cu UE.

Ca şi comuniştii moldoveni, cei ucraineni vor să organizeze un referendum pe tema aderării Ucrainei la Uniunea Eurasiatică. Sunt puse în mişcare şi alte organizaţii proruseşti şi „slave pravoslavnice”, dar influenţa Rusiei este limitată din cauza că, în general, clasa politică ucraineană este orientată spre Europa. E o opţiune bazată pe un calcul strategic, e o „miză civilizaţională”, cu asumarea unor riscuri comerciale pe termen scurt. Spre deosebire de RM, ponderea formaţiunilor politice proruseşti şi a liderilor acestora este mică (puţini dintre ei ating un rating electoral de câteva procente). „În mod paradoxal, politicienii care nu au gândit niciodată că va trebui să o facă (să semneze acordul de asociere cu UE – n.n.), o vor face. E o inerţie istorică. Victor Ianukovici simte că nu poate înşela istoria şi va semna acest acord”, afirmă politologul Vadim Karasev, citat de unian.ua. „Nu Rusia pierde Ucraina, ci Putin pierde Ucraina”. Cu semnarea acordului de asociere, Ucraina se va despărţi definitiv de URSS, consideră el.

Conform unui sondaj de opinie efectuat în iulie 2013 de serviciul german DW-Trend, 55% din ucraineni aprobă semnarea în acest an a acordurilor de asociere şi de comerţ liber, aprofundat şi cuprinzător cu UE. Împotrivă s-au pronunţat numai 26%. În vestul Ucrainei, adepţi ai apropierii de UE sunt mai mulţi, 67%, iar în estul Ucrainei – 47%. 29 la sută din ucrainenii estici se împotrivesc semnării acestor acorduri.

URSS-2

Premierul rus Dmitri Medvedev declara recent pentru televiziunea georgiană Rustavi-2 că Uniunea Eurasiatică nu se vrea un URSS-2, ci va urma modelul construcţiei Uniunii Europene. Nu e prima declaraţie de acest fel. Faptele însă spun altceva: că diferenţa dintre URSS şi Uniunea Eurasiatică este simbolică. URSS a fost construită de Armata Roşie, folosind, în anii ’20, cavaleria, apoi, în ’40, – tancurile. După ocuparea teritoriului respectiv, se forma un guvern marionetă care mulţumea „din suflet” pentru „eliberare” şi cerea includerea imediată, „benevolă”, în componenţa URSS. Acum trupele şi tancurile stau în aşteptare, Moscova aplicând arma economică. Fostele republici sovietice sunt forţate în mod „paşnic”, prin ameninţări şi şantaj, să anunţe aderarea „benevolă” la Uniunea Vamală, concepută de Putin ca un fel de anticameră a Uniunii Eurasiatice. Răbdarea sa pare să se epuizeze, dacă e să judecăm după comportamentul Rusiei din ultima vreme, în RM, Ucraina, Armenia.

Comitetul lui Leancă

În acelaşi context, trebuie privită şi vizita Patriarhului Rusiei în RM. Ne-a surprins faptul implicării guvernului RM în această acţiune de natură geopolitică, imperială. Premierul Iurie Leancă a format, în cadrul Guvernului, un „comitet organizatoric”, responsabil de organizarea vizitei în Republica Moldova a Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, scrie ziarul „Adevărul”. (Preşedinte al acestui comitet organizatoric a fost numit Eduard Bănăruc, secretarul general adjunct al Guvernului, cel care păstra în biroul său peste 40 mii de dolari, a căror provenienţă a ridicat semne de întrebare.)

Dincolo de faptul că guvernul nu ar trebui să se ocupe de vizita unui patriarh, deoarece RM este un stat laic şi, conform Constituţiei, „cultele religioase sînt autonome, separate de stat”, această vizită conţine o semnificaţie umilitoare pentru noi. Kiril vine cu „ocazia împlinirii a 200 de ani de la integrarea eparhiei de Chișinău în Biserica Ortodoxă Rusă”. Cu alte cuvinte, el vine să sărbătorească sfâşierea Moldovei, în 1812, şi ocuparea Basarabiei, includerea ei în „lumea rusă”. Este dl Leancă un premier sadomasochist, îi place să producă durere, să umilească poporul pe care este pus să-l guverneze?

Ne dezamăgeşte a doua oară de la învestirea sa. Prima dată a fost când a declarat că bursele oferite de guvernul României pentru tinerii din RM ne fac rău. Acum trebuie să credem că vizita lui Kiril ne va face bine? Apropos, va fi responsabil „comitetul organizatoric” şi de vizita patriarhului rus la Tiraspol, în „statul vecin”, pe care îl sprijină?

Nicolae Negru

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)