„Puntea literară peste Prut este permanentă”

Interviu cu scriitorul Cassian Maria Spiridon, redactor-şef al revistei „Convorbiri literare”, preşedintele filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România

 

– Stimate dle Cassian Maria Spiridon, cînd vă plimbaţi prin dulcele tîrg al Ieşilor, întîlniţi neapărat un scriitor? Ce îi spuneţi? Cuvinte dulci sau amare?


S-au dus vremurile cînd flanam prin Tîrgul Ieşilor. Rareori, cînd traversez strada pe lîngă Teatrul Naţional sau tai în diagonală Piaţa Unirii, întîlnesc cîte un scriitor. Dacă sîntem prieteni, vorbim de-ale noastre, dacă nu, ne salutăm amiabil. Cu scriitorii nu-i zi să nu mă întîlnesc şi să intru în dialog la redacţia Convorbirilor literare sau la sediul Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaşi, unde, ca preşedinte, sînt prezent marţea şi joia.

 

– Literatura ieşeană are un parfum aparte?


Are parfumul pe care îl emană tradiţia, temeiul ce l-au lăsat nouă cronicarii, Cantemir, Dosoftei, junimiştii, interbelicii, postbelicii… E o constantă apăsare a tradiţiei ce se cere şi ne cere a fi continuată şi actualizată.

 

– Clopotele Ieşilor se regăsesc în poezia Dvs.?


Se aud, şi propun spre exemplificare un „Poem uman” de acum mai bine de trei decenii: „duc viaţa/ celor din marile oraşe/ ale industriei şi învăţăturii/ localităţi împărţite pe zone/ duc şi nu mă plîng/ dar nici mă felicit/ la etajul doi al unui bloc oarecare/ viaţa/ străzile la anumite ore pustii/ casele oarbe femeile singure/ goale rătăcind din cameră-n cameră/ copiii adormiţi/ întoarcerea din schimb a bărbaţilor/ gongul Mitropoliei bătînd miezul nopţii”.

 

– Primăvara aceasta v-a fost acordat Premiul special al juriului USR pentru cartea „Despre barbari sau invazia omului plat”. Felicitări! Ne sugeraţi, prin această carte, să ne ferim de pericolul de a ne transforma în oameni plaţi, obsedaţi de televizor şi computer, şi să căutăm ceea ce este profund în existenţa noastră. Vă temeţi că platitudinea va birui profunzimea? Daţi-mi un exemplu de platitudine crasă.

Lipsa discernămîntului. Incapacitatea de a mai raţiona. Ne-am pierdut abilităţile de a gîndi în concepte. Sîntem reduşi la a reacţiona, strict emoţional, la nivel gregar. Sîntem doar vizuali, sîntem manipulaţi de imaginile TV – avem creierul plat – o simplă oglindă care înregistrează, un scaner.

 

– Revista „Convorbiri literare” apare din 1867. Dumneavoastră din ce an o conduceţi? Cît de dificil e să scoţi o revistă literară în condiţii de austeritate? 


În decembrie 1995 am fost numit redactor-şef al revistei „Convorbiri literare”. Fiecare număr, şi, iată, în august, acest an, am ajuns la cel de-al 200-lea, este o aventură, o luptă cu morile de vînt ale finanţării. Au fost şi perioade mult mai dificile. Fiecare apariţie este o victorie…

 

– Nu vă gîndiţi să renunţaţi la revista pe hîrtie şi s-o editaţi doar pe internet?


Revista poate fi accesată pe internet din 2001, număr de număr. Nu se pune problema să renunţăm la suportul clasic, moştenit de la junimişti. Ar fi o impietate faţă de memoria lor şi mai ales faţă de literatura română.

 

– E posibilă prietenia între „Convorbiri literare” şi alte reviste literare?


E posibilă şi se manifestă. La Zilele revistei Convorbiri literare, între premiile pe care le acordăm sînt şi cele pentru calitatea publicistică a revistelor literare şi de cultură, de la unul pînă la trei premii. Număr de număr sînt prezentate la „comPRESA” revistelor publicaţiile care sosesc la redacţie.

 

– În „Convorbiri literare” publicaţi mulţi autori din Republica Moldova. E un gest de simpatie, de milă, de caritate?

 

„Convorbiri literare” publică literatură română semnată de scriitori, indiferent de domiciliu, în măsura în care paginile propuse de către aceştia corespund estetic şi axiologic. Sînt singurele criterii la care apelăm.

 

– Zilele revistei „Convorbiri literare” cuprind tot mai mulţi invitaţi? Sau dimpotrivă, evenimentul va fi de proporţii mai mici în anii următori?

 

În 2012 s-a desfăşurat a XVI-a ediţie a Zilelor revistei „Convorbiri literare”. Prima ediţie a fost în 1997, cînd am marcat 130 de ani de la fondarea revistei. În acest an s-au împlinit, în martie, 145 de ani de la apariţia primului număr.

Numărul invitaţilor a fost, ediţie de ediţie, aproximativ acelaşi: o sută de scriitori din Ţară şi din străinătate. Sperăm şi în continuare, dacă partenerii noştri financiari nu ne vor părăsi, să păstrăm proporţiile.

 

– Puntea literară peste Prut este una fermă sau fragilă?

 

Puntea literară peste Prut este permanentă.

 

– Toamna ieşeană va fi bogată în manifestări literare?

 

Vom menţiona doar premiile anuale ale USR Iaşi pentru cărţile semnate de colegii noştri şi apărute în anul 2011. Iar în octombrie e posibil să avem un Colocviu despre primul şi ultimul Festival Naţional de Poezie de la Iaşi, din octombrie 1978 şi despre receptarea operei lui Doinaş, la zece ani de la moartea sa.

 

– Cînd mai veniţi la Chişinău?

La începutul lui septembrie, ca invitat la Congresul mondial al eminescologilor.

 

A dialogat Irina Nechit

The following two tabs change content below.