„Scrie-o pe Ileana româncă”

DSC_2961  Foto de NADEJDA ROSCOVANU

Gheorghe Davîdov spune că tatăl lui era David, ruşii i-au schimbat numele. Se declară român convins şi vorbeşte limba română

La Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din Republica Moldova (12-25 mai 2014) suntem liberi să ne declarăm români

JURNAL de Chişinău a mers în comuna Stăuceni, municipiul Chişinău, pentru a observa cum decurge prima zi de recensământ al populaţiei. Respondenţii nu-şi fac probleme răspunzând la întrebări cu privire la proprietate. Întrebarea care provoacă emoţii este cea privind naţionalitatea.

La primăria comunei Stăuceni o întâlnim pe Iulia Guţu, recenzor. Aceasta a participat în calitate de recenzor şi la recensământul agricol din 2011, de aceea are experienţă în chestionarea locuitorilor. Sectorul recenzorului Iulia Guţu acoperă strada Mugurel, unde va intra în circa 90 de case pentru a completa chestionarele. Trecând de strada Păcii şi strada Ion Creangă, ajungem pe Mugurel, iar Iulia Guţu ne roagă să-i ţinem gentuţa oferită de Biroul Naţional de Statistică în care se află formularele şi pliantele, pentru a-şi îmbrăca salopeta şi ecusonul.

Prima casă e cea a lui Nicolae (65 de ani), un pensionar care îşi vede de treabă în mica sa grădină îngrijită. Acesta ne invită în foişorul din grădină şi ne roagă să nu-i facem fotografii. Recenzorul, simţindu-se reprezentant al autorităţilor locale, ia un ton oficial şi îi explică ce reprezintă recensământul:
„Înregistrarea populaţiei şi al locuinţelor este o operaţiune de numărare oficială a populaţiei pe teritoriul unei ţări. Datele obţinute de la fiecare respondent sunt confidenţiale şi nu vor oferite persoanelor terţe sau pentru impozitare. Veridicitatea informaţiilor rămâne la discreţia dvs”. Nicolae apreciază sceptic acest exerciţiu oficial de informare şi îndeamnă recenzorul să treacă mai repede la completarea chestionarelor.

„Este un domeniu ce ţine de organele fiscale”

Răspunde fără ezitare la întrebările din primul chestionar referitoare la spaţiul locativ, comodităţi (surse de energie termică, sistem de canalizare, baie, WC, TV, computer, internet) etc. La al doilea chestionar, răspunde sigur la întrebarea despre starea civilă, studii (are studii juridice superioare), sursele de venit. La întrebarea cu privire la naţionalitate/apartenenţă etnică spune cu o voce înceată: „moldovean”. Însă este mult mai ferm când răspunde la întrebarea despre limba maternă, spunând că vorbeşte „româneşte”.

Deoarece soţia lui Nicolae se află la serviciu, este profesoară la Colegiul Naţional de Viticultură, acesta completează în locul ei chestionarul privind datele personale. „Îmi vine greu să vă spun ce concluzii pot fi făcute din aceste date, tabloul social. Nu văd un sistem. Nu înţeleg de ce se înregistrează locuinţele. Este un domeniu ce ţine de organele fiscale. Cu privire la limba maternă, nu am avut niciodată o ezitare, ştiam că e româna şi înainte de a deveni independenţi. Dacă îl ascult pe Constantin Drăghici şi înţeleg toate cuvintele, e altă limbă?”. Îl întreb pe Nicolae despre naţionalitatea sa. „Aici sunt probleme. Uitaţi-vă, părinţii mei au fost cetăţeni români. Eu cine sunt? M-am născut în Moldova, de aceea sunt moldovean”, conchide Nicolae.

Recensământ 2014,R.Moldova

Lidia Alexandrovna, de naţionalitate rusă, locuieşte de la 18 ani în Moldova. Spune că vorbeşte moldoveneşte ca şi soţul ei, Andrei, care se declară moldovean

„Suntem vii, încă mai răsuflăm”

La a doua casă găsim un cuplu de foşti profesori, ambii sunt pensionari. Este o familie mixtă. Lidia Alexandrovna (79 de ani) este rusoaică din Rostov repartizată să predea limba şi literatura rusă în RSSM, Andrei (75 de ani) a fost şi el profesor la Colegiul Naţional de Viticultură.
„Sunteţi ambii în prezent…”, începe recenzorul. „Suntem vii, încă mai răsuflăm”, intervine cuplul râzând. „Ce aveţi în gospodărie?”, e următoarea întrebare. „Două găini şi o cloşcă”, se ţine Andrei de glume.

Răspund fără dubii la întrebările privind metrajul spaţiului locativ şi comodităţi. Lidia Alexandrovna vorbeşte bine româneşte, dar este convinsă că aceasta e limba „moldovenească”. Şi Andrei este de aceeaşi părere, doar că a ţinut să precizeze că, pe lângă rusă şi ucraineană, vorbeşte româna.
„Cred că un asemenea recensământ îşi are rostul, ca să mai vadă statul câţi o mai rămas, câţi mai sunt”. „Sunteţi profesori ambii, dar totuşi aţi optat pentru limba moldovenească. De ce?”, este întrebarea noastră. „Eu trăit toată viaţa cu ea, ce pot să spun eu mai corect?”, zice Andrei. „Şi eu consider că e moldovenească”, adaugă soţia. Când toţi spun că trebuie să vorbim limba română, mi se face rău. 60 de ani am vorbit limba moldovenească. Am venit din Rusia şi am învăţat limba moldovenească, curată, sătească. Eu scriu şi citesc latineşte, dar îmi este mai aproape această denumire”, spune Lidia.

„La 18 ani, am terminat Colegiul Pedagogic din Rostov şi am fost repartizată aici ca profesor de limbă şi literatură rusă pentru neruşi”.
„Ce să spun? Că sunt român sau moldovean?”

DSC_2954  Foto de NADEJDA ROSCOVANUUrmătoarea casă este a lui Gheorghe Davîdov (61 de ani). Acesta e primul care ne invită în casă. Probabil pentru că recenzorul este o cumătră de-a lui. Gheorghe aduce un duplicat al certificatului de căsătorie al părinţilor săi din 1938, îl pune pe masă şi ne întreabă: „Uitaţi-vă, tatăl meu e David, dar pe mine m-au făcut Davîdov. Şi eu acum ce să spun, că sunt român sau moldovean?”. „Tatăl meu o fost botezat de ruşi Davîdov, iar pe mine m-au numit Davîdov. Nu e o problemă să faci „î” din „i” rusesc. Mama mea e Stan, româncă get-beget, dar au redenumit-o Matcovschi”.
Membrii familiei Davîdov, cu excepţia lui Gheorghe, sunt cetăţeni ai României. Este singur acasă, iar recenzorul îi spune că trebuie să completeze chestionarele pentru cei doi membri care lipsesc. „Păi, dacă Ileana nu-i acasă, am dreptul s-o pun româncă?”. „O pui cum ştii”, îi răspunde cumătra. „Eu îi spun nevestei mele: ‘Ai primit cetăţenia României, fii bună şi fă-ţi datoria de cetăţean’. I-am mai spus că am o informaţie că atunci când a depus jurământul cineva a văzut-o cum a apucat drapelul şi nu voia să-i dea drumul”, glumeşte bărbatul. Ajunge la întrebarea despre naţionalitate şi zice: „Scrie român, numai să nu mă pârăşti când vin ruşii”, râde Gheorghe.

The following two tabs change content below.