Punctul Rominei

„Tata a muncit 11 ani în Italia. A crezut şi crede că lucrurile se vor schimba în bine şi că vom reveni în Moldova”

Pune punct acolo unde alţii abia încep. Romina Chetraru, o tânără originară din Copăceni, Sângerei, stabilită alături de părinţi în Italia, studiază arta aplicată şi design-ul la un institut din Torino. Recent, şi-a lansat prima carte de versuri la Chişinău cu denumirea „.-ul”.

Denumirea cărţii s-a născut într-o noapte de insomnie, ne spune tânăra. Îi place literatura şi, în special, poezia de la o vârstă fragedă. Întotdeauna a avut un jurnal în care îşi nota gândurile şi trăirile. Astfel a început să scrie, dar poezia a venit mai târziu. „A scrie versuri pentru mine e o continuă căutare a propriului eu. E o escaladare constantă a unui Everest interior. Jose Saramago zicea că avem în adâncul fiinţei noastre ceva căruia nu îi putem da un nume şi acel ceva indefinit e de fapt esenţa noastră, e ceea ce suntem cu adevărat. Era un vis al meu să debutez cu o carte de poezie, dar nu mă simţeam suficient de pregătită. Îmi doream o carte, cu o ţinută grafică deosebită, o carte atractivă prin forma şi conţinutul ei, aşa cum mi-ar fi plăcut să întâlnesc pe rafturi”, ne spune tânăra.

Copilărie fără tata

Scrie versuri în limba română, dar şi în italiană. Cu cinci ani în urmă a absolvit 11 clase la Liceul „Ginta Latină” din Chişinău. Decizia de a începe o viaţă nouă, departe de casă, a fost nespus de grea. „Timp de 11 ani, părinţii mei şi-au sacrificat cei mai frumoşi ani de viaţă, muncind departe unul de celălalt. Dar, în pofida acestei despărţiri îndelungate, au păstrat familia integră. Mama a continuat să lucreze în calitate de profesoară de limba şi literatura română, iar tatăl meu, dacă aveam noroc, îl vedeam de două ori pe an acasă, în vacanţa de august şi la sărbătorile de Crăciun. Muncea în Italia. El a crezut mereu şi crede că lucrurile se vor schimba în bine acasă şi că vom reveni în Moldova. Până la urmă, mama a luat decizia să abandoneze locul său de muncă, fiind dezamăgită de sistemul nostru de învăţământ, de modul în care se dă şi se ia mită în toate instituţiile din RM şi de lipsa de respect cu care sunt trataţi profesorii. În speranţa că vom obţine studii europene, vom avea un viitor mai bun, ne-am luat zborul spre tata, în Italia”, îşi aminteşte tânăra.

În Italia

La Torino, Romina Chetraru a făcut un an suplimentar de liceu. Vorbea italiana, dar nu atât de bine încât să poată studia fără impedimente filozofia, psihologia, antropologia, literatura antică latină şi să scrie eseuri complexe. „Am muncit enorm, chiar din primele luni de liceu în Italia, ca să nu am restanţe şi am reuşit să absolvesc cu bine anul de studii. În Italia, profesorii sunt foarte exigenţi. Toate prelegerile sunt urmate de examene scrise şi orale. Aici elevii nu aleargă după note ca în Moldova şi se învaţă mai mult. Şi am mai remarcat că în Italia oamenii citesc. Citesc mult. Pe străzi sunt multe tarabe, librării unde poţi cumpăra cărţi la un preţ accesibil”.

Chiar din primele luni de aflare la Torino a stabilit o legătură de suflet cu profesoara de literatură latină, italiană şi istorie, Bianca Danna. În una din zile, Romina i-a tradus câteva dintre poeziile sale. Profesoarei i-au plăcut şi de atunci se întâlnesc frecvent, discută despre literatură. Romina i-a făcut cunoştinţă cu opera lui Eminescu şi primeşte la rândul ei sfaturi legate de scris. „Sunt multe locuri în Italia care mă inspiră şi mă ajută să scriu. Merg la teatru, la expoziţii de pictură. Am o librărie preferată în preajma unei staţii de tren, unde se împletesc mirosul de carte şi aroma de biscuţi cu vanilie. Aici mă simt confortabil şi mă pot refugia în lecturi ore în şir”, spune ea. O inspiră Fernando Pessoa, James Joyce, Italo Calvino, poeta Sapho, dar şi scriitorii români Octavian Paler, Nichita Stănescu ş.a. Când nu scrie, e pasionată de fotografie. Se inspiră din creaţia fotografului francez Gilbert Garcin.

Moldova are nu doar politicieni, ci şi oameni talentaţi

Tânăra revine în fiecare vară la Chişinău. Moldova îi pare mai frumoasă de la un an la altul. Poate e o percepţie marcată de dorul de casă, bănuieşte ea. „Avem nevoie de o cultură politică mai înaltă, de politicieni responsabili, altminteri nu mai ieşim din tot soiul de crize. Dar deprindem treptat multe lucruri frumoase de la europeni, încercăm să scoatem în evidenţă tradiţiile noastre naţionale, avem mulţi oameni, scriitori, artişti valoroşi, trebuie să rămânem uniţi ca să depăşim această perioadă de cumpănă. Semnificativ în acest sens îmi pare gestul diasporei la alegerile prezidenţiale, când ne-am unit eforturile pentru un viitor mai bun. Deci, se poate, putem reuşi”, insistă tânăra.

La întrebarea de ce a ales denumirea „Punctul” pentru prima ei carte , Romina ne spune că există puncte luminoase în spaţiu, în cazul ei, e un punct luminos, întrezărit într-o noapte de insomnie, o stea călăuzitoare.

 

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu

Svetlana Corobceanu

Ultimele articole de Svetlana Corobceanu (vezi toate)