Punctul de turnură

mariana ticolazPe 11 septembrie 2001, locuiam în Căminul nr. 11 al USM de la Malina Mică, o clădire de pe timpurile sovietice, cu pereţi jerpeliţi, unde an de an studenţii lipeau în camere tapete care apoi se dezlipeau din cauza umidităţii şi mucegaiului. În acea seară, o colegă a dat buzna în camera noastră, chemându-ne jos, în camera unor băieţi care aveau televizor, căci s-a întâmplat ceva.

Am coborât şi mi-a trebuit ceva timp ca să desluşesc pe ecranul de vreo 15 cm al unui televizor alb-negru imaginea care nu se schimba a turnurilor gemene prăbuşindu-se. America pe atunci era visul meu suprem, era ţara unde voiam să ajung, deşi îmi va trebui încă un an ca să învăţ engleza cât de cât şi să încep să depun dosare pentru burse, majoritatea fiind respinse cu succes.

Treisprezece ani mai târziu, am înţeles că ziua ceea caldă şi însorită de septembrie 2001 a fost punctul de turnură şi că istoria nu s-a sfârşit, aşa cum credea prietenul meu Fukuyama, pe care îmi plăcea să-l citesc în anul trei de facultate.

Mariana Ticolaz

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău