Provocarea lui Adrian Musteaţă

 

Folcloristul Victor Butnaru (dreapta) şi studenţii săi de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice

„Oameni buni, sunteţi invitaţi să vă daţi seama că lumea e mult mai mare decât v-o imaginaţi voi căutând-o cu mintea!”

Sâmbătă, 22 iunie, la Clinica „Santos”, sectorul Râşcani, mun. Chişinău, se adună tineri cu părinţii lor. Majoritatea, cu excepţia celor veniţi pentru prima dată, poartă pălării de paie. De aici, oameni de ştiinţă, cultură şi artă şi multă lume neiniţiată merge în Crângul Privighetorilor pentru a consemna solstiţiul de vară, la invitaţia chirurgului Adrian Musteaţă.

Unii văd în demersul lui Adrian Musteaţă o sărbătoare modernă de origine franceză, „Fête de la Musique”, alţii îl califică drept parte integrantă a tradiţiei româneşti, în timp ce a treia categorie de persoane, sunt şi din astea, îl consideră drept o asociere a „unei comunităţi religioase”, „oculte”, dar asta ţine de realităţile RM, despre care chirurgul nu vrea să ne vorbească.

Neverland-ul din crâng

Cum descaleci în Crângul Privighetorilor, la casa de vacanţă a doctorului Musteaţă, te pătrunde un miros puternic de iarbă cosită. (Această senzaţie am păstrat-o tot timpul aflării mele acolo.) Mergem pe un drum străjuit de sculpturi din piatră.

În dreapta se înalţă o casă simpatică acoperită cu stuf, ce vrea să semene a cabană, în timp ce în stânga este amenajat un stadion de fotbal şi o scenă acoperită de asemenea cu stuf.

Ne întâmpină, îmbrăcat în straie albe, cu mişcările sale largi, doctorul Musteaţă: „Ca să scăpăm de căldura soarelui, vă invităm la canton să ascultăm muzică tradiţională şi să bem câte un pahar de vin!”. Locuinţa pădurarului este ridicată în preajma unui stejar de circa 400 de ani şi a unui lac.

Muzica integră a privighetorilor

Amatorii de frumos gustă din vinul, sarmalele şi plăcintele gazdei, după care se aşază pe iarbă, în jurul studenţilor folcloristului Victor Butnaru. Începutul spectacolului, întâmplător sau nu, este anunţat de un cocoş din ţarcul pădurarului. Cântatul cocoşului este interpretat diferit: unii râd pur şi simplu, iar alţii o iau foarte serios, „e un semn al naturii”.

Muzica lăutarilor sună într-adevăr diferit de cea pe care o auzim în sălile de concert sau la radio, „este una integră, se asociază cu elementele naturii, de exemplu, cu cea a privighetorilor, cum cântă acestea la ora asta aici nu mai cântă nicăieri”, îmi spune Varvara Buzilă, cercetătoare la Muzeul de Istorie Naturală şi Etnografie, o invitată frecventă a sărbătorii.

Intenţia chirurgului

„N-am mai găsi pe cineva, în afară de doctorul Musteaţă, care ar face o asemenea provocare oamenilor de cultură. Să zică: ‚Oameni buni, sunteţi invitaţi să simţiţi pădurea, să trăiţi trilul acesta de păsări cu adevărat, să vă daţi seama că lumea e mult mai mare decât v-o imaginaţi voi căutând-o cu mintea. Veniţi şi o simţiţi pe viu”, apreciază muzeografa.

Oamenii lui Musteaţă caută într-adevăr o anumită armonie în această sărbătoare, unii încearcă să o găsească în muzică, alţii însă o văd mult mai amplu, în îmbinarea dintre tradiţie şi modern. Deşi sărbătoarea a fost concepută iniţial ca parte a „Fete de la Musique”, chirurgul Musteaţă îi sloboade rădăcini naţionale.

Ziua în care nu putem blestema

„Suntem în perioada sărbătorilor solstiţiale, atunci când soarele intră în apogeul luminării sale. Oamenii au ştiut acest lucru din cele mai vechi timpuri şi au instituit o serie de obiceiuri, formând un fel de etape ale vremii”, ne explică Buzilă.

„Să ştiţi că anul acesta s-a înregistrat o potrivire perfectă între calendarul lunar şi cel solar, calendarul nostru este unul mixt, ne iniţiază profesoara, ciclul pascal ţine de fazele lunii, iar restul sărbătorilor ţin de calendarul solar. Acestea s-au potrivit atât de bine că aproape s-au sincronizat. Astăzi, conform tradiţiei, sărbătorim Sâmbăta Moşilor, moşii de vară, o zi care anticipează alte sărbători, pentru că, în trecut, mai întâi se comemorau morţii şi apoi urma petrecerea.”

Ce semnificaţie au frunzarii

„Mâine e Duminica Mare, o zi în care toată lumea trebuie să gândească bine, nu are voie să blesteme. Când plecăm acasă, ar trebui să luăm nişte frunzari de nuc sau de tei ca să împodobim casele noastre, porţile.”

„Ce înseamnă să-ţi împodobeşti casa cu frunzari?” „Să spui naturii sau zeităţilor sale că suntem o parte din ea. E vorba de Rusalii, pentru că anume acestea sunt cele care, conform tradiţiei, i-au învăţat pe oameni să cânte cel mai frumos şi să danseze. Poate de aceea avem această Sărbătoare a muzicii, pentru că anume acum spiritele naturii sunt cele mai active. Ele sunt cele care guvernează spaţiul antropic, făcând legea în comportamentul oamenilor. Nu ai voie să tai copaci, să te scalzi, pentru că ele sălăşluiesc în ape, în schimb ai voie să dansezi, să cânţi şi să te bucuri”. „Ia, ce se aude?…”, se opreşte din povestit cercetătoarea.

Când se strâng plantele medicinale

„Sunt o serie de prescripţii, continuă Buzilă, care ne orientează ce să facem în perioada aceasta. De exemplu, mai avem încă o săptămână pentru a strânge plante medicinale. Ele au acum puterea enormă de a lecui oamenii, iar după o săptămână îşi pierd vlaga, au de crescut seminţe, îşi caută şi ele de nevoile lor…”

Pentru Mihai Fusu, acţiunea lui Adrian Musteaţă este cu totul inedită, „astăzi, când am văzut atâta lume cu pălării de paie, mi-am zis uite cum insistenţa unei persoane îi molipseşte şi pe alţii de a veni în această poiană, lângă stejarul secular, lângă cantonul pădurarului, şi de a începe sărbătoarea muzicii, care de altfel are un program variat, dar începe anume aici, şi anume cu muzica aceasta autentică”, relevă regizorul.

Folcloristul Victor Butnaru vine împreună cu elevii săi de ani buni la sărbătoarea muzicii, „venim cu plăcere în poiana aceasta şi cântăm ceea ce am fost învăţaţi, folclorul pe care l-am preluat de la predecesorii noştri, astfel ducem muzica tradiţională mai departe. Muzica sună altfel în sânul naturii, mai lesne se lipeşte de sufletul omului, de înţelegerea lui”.

Au mai cântat Ion Raţă şi formaţia „Cuibul”.

După această doză de misticism, oameni de cultură, de artă, jurnalişti, medici îşi suflecă pantalonii şi mânecile pentru a juca fotbal şi pentru a asculta muzică bună.

Ilie Gulca