Produsele alimentare, modificate genetic?

SĂNĂTATE // În R. Moldova nu există nicio instituţie care să poată confirma că pe rafturile magazinelor sunt prezente alimente ce conţin organisme modificate genetic (OMG).

Adriana Cojocari din Chişinău, mamă a doi copii, este preocupată de calitatea alimentelor pe care le cumpără. Vrând să le ofere copiilor doar produse ecologic pure, citeşte toate etichetele înainte de a cumpăra ceva. „E greu să găseşti acum ceva ce nu conţine conservanţi şi E-uri. Şi produse modificate genetic tot n-aş vrea să cumpăr, pentru că cine ştie ce impact pot avea asupra sănătăţii copiilor mei”, spune Adriana. Ea nu a găsit până acum nicio etichetă cu inscripţia că produsul ar conţine organisme modificate genetic (OMG), deşi conform legii ar trebui să o aibă toate alimentele ce conţin cel puţin 1% de OMG. „Legea îmi oferă dreptul să aleg, dar de fapt nu am observat să am posibilitatea de a alege”, zice ea indignată.

Acum Adriana evită să cumpere produse ce conţin soia sau le caută pe cele care au ştampila „Nu conţine OMG” pe ambalaj.
Echipa noastră a încercat să găsească măcar un produs marcat corespunzător în magazinele din Chişinău, lucru care, din păcate, nu ne-a reuşit. Totuşi produse ce conţin OMG pe piaţă sunt, iar pozele şi probele indirecte ne confirmă ipoteza.

Ce spune legea?

La introducerea pentru prima dată pe piaţă a unui produs care conţine OMG, importatorul sau producătorul trebuie să prezinte Comisiei naţionale privind biosecuritatea o notificare prin care să confirme faptul că produsul e inofensiv. Paradoxal, din 2001 până în prezent Comisia nu a fost notificată nici măcar o singură dată.

Galina Obreja, şefa secţiei Igiena Alimentaţiei de la Centrul Naţional de Medicină Preventivă, explică de ce legea nu lucrează de facto: „Expertiza produselor e foarte costisitoare, iar în buget nu au fost prevăzute fonduri pentru colectarea şi analiza alimentelor privind conţinutul de OMG în ele. Analizele pot fi făcute doar în laboratoare special amenajate, iar noi nu dispunem de ele”.

Academicianul Nicolae Opopol, membru al Comisiei naţionale privind Biosecuritatea, confirmă că deocamdată nu a fost înregistrat oficial în Moldova niciun produs care să conţină OMG. „Nu vedem documente care să însoţească aceste produse, deşi există exemple care ne vorbesc de faptul că ele totuşi sunt importate. Întâi de toate, e vorba de produsele obţinute din soia modificată genetic, care se folosesc pe larg la producerea mezelurilor şi a produselor din carne”.

Care este realitatea?

Din păcate, în Republica Moldova nu există nicio instituţie care poate confirma că pe rafturile magazinelor sunt prezente alimente ce conţin OMG.
Totuşi autorităţile din Ucraina au efectuat recent o analiză a produselor de pe piaţa lor şi au constatat că mulţi importatori, dar şi unele firme ucrainene ascund faptul că folosesc OMG. Agenţia naţională ucraineană de standardizare „Ukrmetrteststandart” a făcut publică în luna februarie lista acestor firme.

Printre ele se numără astfel de branduri ca „Kellogg`s”, „Nestle”, „Unilever”, „Heinz Foods”, „Danone”, „McDonald`s”, „Similac”, „Cadbury’s”, „Mars”, „Coca-Cola” sau „PepsiCo”, dar şi o mulţime de producători ucrainieni de mezeluri, colţunaşi şi alte produse din carne.

După o tură prin toate reţelele mari de magazine alimentare din Chişinău, am găsit produse importate din Ucraina, care se regăsesc pe „lista neagră” a Ukrmetrteststandart: caşcavaluri, fulgi de ovăz, ciocolate, supe la plic, chipsuri, pesmeţi sau băuturi carbogazoase. Ele au în componenţa lor adaosuri alimentare, celebre sub numele scurt „E-uri”, produse inclusiv din organisme modificate genetic. Câteva exemple de produse care le conţin sunt chipsurile „Liuks” (E 160a, E300, E304) sau băutura carbogazoasă „Letto”, care conţine aditivii E621, E627 şi E631.

Rezultatele anunţate de ucraineni sunt confirmate şi de datele din raportul filialei din Rusia a Greenpeace, cu titlul „Cum să alegem produse fără transgeni”. Am găsit cel puţin o companie ale cărei produse sunt prezente şi pe piaţa din Republica Moldova. Este vorba de Soiuzpişceprom (СоюзПищеПром), producător de paste făinoase, făină şi cereale pentru mic dejun („Zavtrak Şpiona”, „Ţar”).

Ce spun importatorii?

Pe de altă parte, importatorii afirmă că producţia pe care o vând nu conţine OMG şi corespunde normelor naţionale.
Responsabila de producţie în cadrul SRL „Comalimser”, companie care importă chipsurile „Liuks”, afirmă că produsele respective au atât certificate de calitate, cât şi de conformitate. „Da, chipsurile „Liuks” într-adevăr conţin aceste adaosuri. Dar nu văd care este problema, produsele au fost certificate şi din punct de vedere igienic şi din punct de vedere al calităţii, aşa că noi le comercializăm perfect legal…”

La rândul său, importatorul cerealelor ruseşti „Soiuzpişceprom” spune că e imposibil ca producţia lor să conţină OMG. „„Soiuzpişceprom” nu importă din altă ţară materie primă modificată genetic. Orice produs din ţările asiatice vine obligatoriu cu certificate non-OMG. Cum le putem oare pune la îndoială, mai ales că nu avem laboratoare în Moldova pentru a controla aceste produse? Dacă China spune că e non-OMG, atunci e non-OMG”, spune Serghei Gladkov, director comercial al SRL „Moldagroproduct”, importator exclusiv a produselor „Soiuzpişceprom”.

Totuşi, conform datelor organizaţiei „Greenpeace China”, guvernul chinez a aprobat cultivarea de plante modificate genetic în decembrie 2008.

La solicitarea noastră de a ne prezenta certificatele care confirmă spusele domnului Gladkov, am primit un refuz categoric. De menţionat că astfel de certificate sunt emise în primul rând pentru a asigura consumatorii că produsul este nemodificat genetic.

Cum aflăm că un produs e modificat genetic?

Alianţa CSI „Pentru biosecuritate” informează că o serie de emulgatori (aşa-numitele „E-uri”) este obţinută şi din organisme modificate genetic. Drept exemplu relevant poate servi lecitina de soia E322 sau riboflavina (B2) E101 şi E101A, care sunt prezente în foarte multe produse.

În consecinţă, sfatul general al ecologiştilor este să consumăm alimente neprocesate în care sunt cât mai puţini aditivi alimentari. Cu alte cuvinte, cei care vor să rămână
„naturali” trebuie să se bazeze mai puţin pe beneficiile consumului de tip fast-food.

CONTRA

Ilia Trombiţki, membrul Comisiei pentru Biosecuritate, asociaţia „Eco-Tiras”:

„Principalul pericol pe care îl prezintă produsele GMO este faptul că ele pot provoca alergii. Genele modificate fac planta să producă proteine un pic diferite de cele naturale. Organismul unor oameni nu le poate primi. Testările pentru un produs costă cca 300 de euro, dar în Moldova nu avem laboratoare pentru astfel de investigaţii”.

Casetuţă
PRO
Vadim Saleamov, aspirant la Institutul de Biologie şi Fiziologie a Microorganismelor al Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă:

„Organismele modificate genetic pot sau nu să fie periculoase pentru om în funcţie de modificările făcute în genom. Totuşi frica de posibilele migrări de gene din mâncare la om e o aiureală absolută. De fapt, omul mănâncă deja de mii de ani plante modificate genetic, doar că aceste modificări au fost făcute prin selecţie artificială şi încrucişări, şi nu prin inginerie”.

Legea privind biosecuritatea

Articolul privind importul de organisme modificate genetic sau a derivatelor
Art. 24. – (1) c) condiţiile pentru introducerea pe piaţă a produsului, inclusiv condiţiile specifice de folosire şi manipulare, precum şi recomandările de ambalare, etichetare şi marcare. Pe etichetă şi/sau în documentele de însoţire se va specifica prezenţa organismului modificat genetic. Cuvintele „Produsul conţine organisme modificate genetic” sunt obligatorii atât pe etichetă, cоt şi în documentele de însoţire. Informaţia privind conţinerea de organisme modificate genetic trebuie să ocupe cel puţin 10% din suprafaţa etichetei şi/sau a documentelor de însoţire. […]

Cristina Mogâldea, Viorel Roman