Pro domo sua

MIRCEA-V.-CIOBANU

De vreo două decenii scriu cronici la cărţile altora. Mă gândeam că e de bon ton să le trec cu vederea pe cele apărute la Ştiinţa. Dar dacă ele sunt pe lista mea de impresii (implicit, de sugestii) de lectură, cum le-aş discrimina? Mai ales acum, când ziarele sunt atât de zgârcite la spaţiul pentru faptele de cultură. Dar poate că din acest motiv suntem restanţieri la toate: nu am investit în cultură, nu am promovat cartea.

O paranteză. Acum vreo şaptezeci de ani, istoria rupea Coreea în două, determinându-le vectori diferiţi de dezvoltare. Partea de nord era iniţial mai dezvoltată industrial. Partea sudică avea (doar) un potenţial umanistico-ştiinţific. Nordicii, comunizaţi, cu fundul gol, dar înarmaţi până-n dinţi, au ajuns, în timp, o sperietoare a lumii. Sudicii au investit în educaţie şi azi sunt un model de dezvoltare economică prosperă. Paranteză închisă.

Nu prea avem cumpărători de carte. Banii investiţi de edituri nu se mai întorc. Editorii caută disperat nişe cât de cât solicitate (cărţi pentru copii, auxiliare didactice etc.). Lumea cititoare (puţină, cât a mai rămas) vrea romane lacrimogene şi picante, uşor digerabile. Dar casele ambiţioase se încăpăţânează să facă (şi) carte bună.

Editurile care se respectă au, în acest scop, boierii lor, care visează cărţi de calitate, uitând că trăiesc într-o lume suficientă sieşi. Aceşti aristocraţi, croitori de vise, se numesc Eugen Lungu (Arc), Emilian Galaicu-Păun (Cartier), Vasile Romanciuc (Prut), Mihai Papuc (Ştiinţa).

Ultimul moşeşte de ani buni colecţia „Moştenire”. Datorită lui, bibliotecile noastre, sărace în carte românească, s-au înavuţit cu operele clasicilor, în ediţii critice. Eugen Lungu îmi arătase cândva o carte din această colecţie, pe care o împrumutase dintr-o bibliotecă: exploatată la maxim, citită-răscitită, deteriorată de uzură şi reparată de cititori sau bibliotecari.

În ultimul timp, colecţia valorifică prioritar opera cvasinecunoscuţilor literaţi basarabeni. Lista marilor clasici nu este închisă (printre apariţiile recente: integrala prozei şi dramaturgiei lui Caragiale), dar editarea autorilor autohtoni e privită (şi) ca o datorie faţă de înaintaşi. Aşa s-a realizat ediţia (fără egal în tot spaţiul limbii române) B.P.Hasdeu în 16 volume sau editarea romanelor lui Dumitru C. Moruzi: Înstrăinaţii (un portret al generaţiei Unirii Principatelor); Pribegi în ţara răpită, o panoramă a Basarabiei sub ruşi; Moartea lui Cain, un roman al rumorilor sociale din preajma lui 1907, la care se adaugă incitantul studiu „Ruşii şi românii”. Moruzi e (şi) un prototip. Felul basarabenilor de a-şi ţese biografia în pânze ficţional-documentare („romane ascunzând memorii” – după Iorga; sau: „memorialistică… prelucrată însă în roman, cu multe elemente de imaginaţie” – după Manolescu) e unul cumva special-autohton (vezi: Moruzi, Stere, Goma, Saka…).

Lumea îl cunoaşte pe Ion Buzdugan ca secretar al Sfatului Ţării, care a semnat Unirea de la 1918. Puţini ştiu însă că în spatele acestui nume se ascunde un poet de un rafinament aparte, în descendenţa Goga-Pillat. Volumele îngrijite de Mihai şi Teodor Papuc (cu un eseu introductiv de Eugen Lungu) îi readuc în circuit opera. Acest anonim, constată prefaţatorul ediţiei, schimbă radical ierarhiile literare ale interbelicului.

Un alt basarabean, Leon Donici, debutând cu scrieri în limba rusă, devenise cunoscut (cu numele Leonid Dobronravov) în cercurile literare petersburgheze ale „veacului de argint” al literaturii ruse. După puciul bolşevic se repatriază la Chişinău, apoi la Bucureşti, devine cunoscut printre oamenii de artă, îşi scrie textele în română. Cele două volume de Scrieri îngrijite de Ana-Maria Brezuleanu (romane, nuvele, memorialistică) repun în circuit opera bilingvă a unui scriitor cvasinecunoscut, dar de o valoare şi de o vigoare incontestabile.

Fără a fi constituit numaidecât din vârfuri-capodopere, raftul bibliotecii construit de Mihai Papuc e o mică istorie a literaturii române de la periferie, în texte exemplare. Nu o rataţi.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)