Prizonierii independenţei

MIRCEA-V.-CIOBANU

Jurnalistul Vasile Botnaru povestea cum a întârziat la înregistrarea unei emisiuni din cauza ambuteiajelor. Tabloul descris era luat dintr-un film-catastrofă: sute de automobile blocate, fără speranţă de ieşire, în trafic. Nicio ambulanţă n-ar fi găsit cale de ocolire a puhoiului încremenit. Ziceam că o fi fiind un semn al bunăstării poporului: nu mai ai pe unde să calci de maşini. Ba e un semn al (in)competenţelor primarului, fu replica jurnalistului.

Străzile erau blocate din cauza gropilor, a reparaţiilor reţelelor subterane, dar mai ales pentru că drumarii – fără să pregătească în prealabil o reţea funcţională de ocolire – puneau asfalt şi desenau marcaje: artera principală trebuie să arate bine la parada de Ziua Independenţei. Or, după un sfert de secol de independenţă, mai stăm pe loc (blocaţi în trafic, dacă ne luăm după imaginea de mai sus), crezând că independenţă înseamnă încremenire solemnă.

În definitiv, fiecare este atât de independent cât îşi doreşte să fie. Independenţa în sine nu-i o mare performanţă. Ca stat, suntem liberi şi independenţi în măsura în care asigurăm libertăţi fiecărui cetăţean. Or, cetăţeanul nostru este poate mai independent (politic, economic etc.) decât un nord-coreean. Dar cu siguranţă că mai mare independenţă o are un cetăţean român, ca să nu mai vorbim de unul olandez. Şi atunci ce pierde cetăţeanul nostru, unindu-se cu Ţara sau integrându-se în UE? Şi, dimpotrivă, o eventuală aderare la spaţiul euro-asiatic ar însemna limitarea libertăţilor personale (pe care vecinii din Est nu le prea au), dar şi slăbirea independenţei ca stat. O dublă catastrofă.

Noi am avut, pe parcursul ultimului secol, două declaraţii de independenţă. Prima a fost la 24 ianuarie 1918, când Republica Democratică Moldovenească, prin organul ei reprezentativ de atunci, Sfatul Ţării, şi-a declarat independenţa de Rusia Sovietică. Peste două luni parlamentul basarabean vota Unirea cu Regatul Român, punând începutul creării României Mari. Adevărat, era într-un alt context istoric, într-un alt perimetru geopolitic şi într-o altă configuraţie teritorială. E o lecţie întreagă aici: independenţa nu e un scop, ci un mijloc. Şi nu e neapărat un punct final.

A doua independenţă era declarată în 1991, în perimetrul fostei RSSM… într-un fel de continuitate, fie şi niţel reformată-democratizată, a acesteia. I-a moştenit instituţiile, de la clădiri şi structuri, la organizaţii obşteşti. I-a moştenit toate tarele şi toate problemele, inclusiv o bună parte din nomenclatură. Constituţia „noului” stat a fost votată de vechii lideri de partid şi de stat, de vechii preşedinţii de colhoz… şi de intelectualitatea formată la şcoala sovietică. Primii trei preşedinţi au fost aleşi din vechea conducere a „republicii socialiste”.

Asta nu însemna deloc ruperea de vechiul sistem, ci doar ajustarea lui. Era ca şi cum India (d.e.), după ce şi-a declarat independenţa faţă de Regatul Unit (1947), ar fi ales-o preşedinte pe Elisabeta a II-a, principesa, fiica regelui britanic George al VI-lea! Dacă poporul nostru a tot ales „prinţi-moştenitori” ai vechiului imperiu, despre ce schimbare de sistem, despre ce „independenţă” mai poate fi vorba? Câteva fericite excepţii nu au schimbat esenţial peisajul.

Tabloul cu maşinile blocate în trafic de dragul sărbătorii seamănă cumva cu independenţa noastră de ziua ei: pentru triumful „statalităţii”, suntem imobilizaţi… într-un marş al statuilor înţepenite. O simulare teatral-patetică a mişcării înainte. Avem ca şi cum intenţii să ne mişcăm înainte. Avem independenţă totală, putem alege. Dar harta ne blochează, prin conturul său fals, parcursul. Captivi ai „independenţei”, dependenţi de ea ca de un drog, paralizaţi în faţa libertăţii… de teamă să nu ofensăm conceptul suveranităţii absolute cu idei panromâneşti sau cu gânduri frivole, cosmopolite, suntem imobilizaţi în trafic, pentru că noi construim drumuri de paradă, paralizându-le pe cele adevărate.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)