Privitor ca la teatru

nadinMicrobuzul în care mă aflu urcă panta între Ciocana şi Râşcani. Şoseaua nou-nouţă, largă şi încăpătoare, se simte sub roţi dreaptă, bine presată. Toate scaunele sunt ocupate. Stau pe-al treilea, la margine. Înaintea mea, stă o doamnă la geam şi un bărbat de vreo 35 de ani. Pe primul scaun stau doi tineri de vreo 20 de ani, vorbesc înde ei şi râd. Într-o staţie, în microbuz intră o doamnă însărcinată. Băieţii de pe primul scaun se prefac a n-o vedea şi discută mai departe. Bărbatul de pe scaunul al doilea le urmează exemplul privind pe geam „îndepărtatul orizont”. Doamna care stă alături de el întoarce capul spre mine cu o privire întrebătoare în care se citeşte: „Ce mai aştepţi, oferă-i locul!…”. Mă ridic. Bărbaţii, o specie umană ocrotită de „Cartea roşie”, îmi zic în sine, gândind la gestul femeii, care nu a îndemnat pe careva din cei trei „zdrahoni” să ofere locul viitoarei mame, ci s-a oprit cu ochii la mine.

Nadine Chilianu

The following two tabs change content below.