„Prinţul” din puşcărie

În clipele în care se simţea mai singură şi mai apăsată de tristeţe, Rusalina ieşea în largul ponoarelor din preajma oraşului şi alerga în galop ca o nebună până la marginea orizontului. Apoi se întorcea în vâlceaua cu tot felul de flori de câmp – flori galbene, albastre, violete şi, plină de emoţie, le mângâia petalele, le respira miresmele care o învăluiau cu aburul lor plăcut. O tainică bucurie îi tremura în suflet şi, după o oră şi mai bine de stat la sfat cu florile, se întorcea acasă mai bună, mai dreaptă, cu gândurile ca grâul curat.

Rusalina a crescut într-o familie destrămată. Se ducea când la mama, când la tata. Ambii părinţi se recăsătoriseră, aveau şi alţi copii şi, atunci când se simţea de prisos în casa mamei, se ducea la tata, iar când i se părea că cea de-a doua soţie a tatălui se uită rău la ea, pleca la mama. Aşa a ajuns copila la 16 ani. Despre dragoste, despre cum se înfiripă o relaţie dintre un băiat şi o fată nu-i spusese nimic nici mama, nici tata.

Şi la vremea când fetele au început să vorbească în clasă despre dragoste ca despre o muzică frumoasă, Rusalina s-a pregătit câteva săptămâni la rând cum s-o întrebe pe mamă-sa despre relaţia pe care a avut-o cu taică-său. Şi-a făcut curaj câteva luni şi, într-o zi, a întrebat-o: „Mamă, dar tu l-ai iubit pe tata?”. Mama i-a răspuns cu blândeţe: „Toţi oamenii iubesc atunci când leagă o căsătorie. Doar că într-o căsătorie nu este important numai să iubeşti sau să gândeşti la fel. Important e să gândeşti împreună”.

Acesta a fost răspunsul. Se aşteptase să asculte o poveste lungă legănată de parfumul unor amintiri plăcute. Dacă a văzut că mama e zgârcită la cuvinte, n-a mai avut curajul să-i ceară şi alte detalii. Anii au trecut, fata a crescut. A bătut fiorul dragostei şi la poarta inimii sale. Îşi trăia propria poveste de iubire şi nu o mai interesa şi cea a părinţilor.

Promisiunile unui hoţ

Pe Alecu l-a cunoscut în timp ce alerga spre marginea orizontului prin ponoarele din preajma oraşului. Era elevă pe atunci la un colegiu şi locuia cu chirie într-o garsonieră. Flăcău chipeş, care se dădea mare şi tare, zicând că se trage din viţă de nobili, a cucerit-o recitându-i poezii de dragoste din clasicii literaturii universale. A fost o dragoste la prima vedere.

Îndrăgostită lulea, domnişoara Rusalina vedea în Alecu un adevărat prinţ. Timp de câteva luni şi-au dat întâlnire acolo în ponoare. Iar în ziua în care a convins-o să se logodească cu el, s-au întors împreună prin răcoarea serii de toamnă în garsoniera iubitei. „N-o să facem logodnă cu fiţe, cu multă gălăgie. Vreau să-ţi îmbrac inelul de logodnă în seara asta, aici în locuinţa ta”, i-a spus logodnicul scoţând din geantă o şampanie şi o cutie de bomboane.

Se întâmpla aceasta în ziua în care se împlinea exact jumătate de an de când s-au cunoscut. A îngenuncheat în faţa ei şi, sărutându-i cu gingăşie mâna, i-a pus pe deget inelul de logodnă. Spre surprinderea lui şi marea bucurie a ei, nimerise inelul, îi venise tocmai bine. Rusalina i-a spus „da!” fără să stea mult pe gânduri. A plâns vreo jumătate de oră de emoţii.

A lăcrimat şi Alecu şi i-a tot ciripit cuvinte frumoase o noapte întreagă, care au tulburat-o profund pe logodnică. I-a promis că vor face cununia religioasă la Ierusalim şi o nuntă de basm în cel mai luxos restaurant. Rusalina însă nu ştia dacă îşi mai doreşte nuntă. Era atât de fericită şi impresionată de tot ce se petrecuse. Şi mai ales de faptul că Alecu a găsit un moment-cheie pentru a-i pune pe deget inelul de logodnă exact la jumătate de an din ziua în care s-au cunoscut.

Nu ştia că logodnicul abia ieşise din puşcărie

Din ziua aceea, cei doi au început să locuiască împreună. Rusalina l-a adus pe Alecu în garsoniera sa. Iar acesta se tot lăuda că degrabă vor trece în casă nouă. Când Rusalina l-a rugat să o conducă să vadă şi ea casa care zicea că e aproape gata, el i-a răspuns: „Vreau să-ţi fac o surpriză, o să mergi doar atunci când va fi totul ca la carte”. După o săptămână de dragoste pătimaşă, Alecu a început să plece nopţile de acasă sub pretextul că se duce să mai muncească la casă. Venea spre dimineaţă şi făcea multă vorbă despre ceea ce a făcut el la casă pe parcursul nopţii.

De cununie religioasă şi de nunta de basm nu mai pomenea. Nici prin cap să-i treacă bietei fete că cel care îşi născocise o aură de om de viţă nobilă abia ieşise din închisoare, că se trăgea dintr-un tată beţiv şi o mamă desfrânată şi că îşi reluase activitatea sa de hoţ de profesie pentru care nimerise în puşcărie. Nu ştia că inelul de logodnă şi un altul pe care i l-a oferit mai târziu erau furate, că noaptea nu muncea la casa care nici nu exista, ci era pus pe furat. Multe nu le ştia. Dar cunoscându-l mai îndeaproape, Rusalina mai întâi şi-a dat seama că „prinţul” ei, care la început părea un om cult, ascundea de fapt multă incultură.

Apoi a observat că i-au dispărut lucruri din casă. A înţeles mai bine cine e frumosul ei mire, „prinţul de viţă nobilă”, abia în ziua în care acesta a fost reţinut pentru spargerea unui magazin şi a unui apartament, fiind suspectat şi în alte cauze de furt. Atunci avea să afle că logodnicul ei s-a apucat de furat la 12 ani. Spărgea apartamente, fura bani de prin poşete, ştia cum să se folosească de chei pentru a intra în autoturisme şi a fura ce era de furat, s-a încurcat şi cu nişte prostituate. În timp ce era condus după gratii, Alecu i-a strigat: „Am vrut să fac bani ca să cumpăr casa la care visam. Şi am făcut mulţi bani, dar vezi că am fost prins şi de această dată”.

Prorocirile mamei s-au împlinit

Rusalinei îi venea să intre în pământ de ruşine: „Cum am putut, Doamne, să mă încurc cu un puşcăriaş? Cum am putut să-l iubesc pătimaş şi fierbinte fără să bănuiesc ceva? Aşa e când nu ai un sfat de la mama sau de la tata”. Frântă de tristeţe, dar mulţumită că oamenii legii i-au deschis ochii şi i l-au scos pe Alecu din casă, dar nu şi din suflet s-a dus la maică-sa.

Pentru prima dată în 19 ani (atâţia avea Rusalina în anul 2012), mama şi fiica şi-au deschis sufletele. Mama i-a povestit atât de frumos despre dragostea tatălui, care o făcuse fericită, încât fiica n-a mai fost convinsă că acea femeie care s-a băgat în viaţa lor a fost unica pricină ce i-a despărţit. Iar Rusalina i-a depănat mamei povestea cu Alecu. După ce a ascultat-o, mama a îmbrăţişat-o şi i-a spus: „N-ai greşit cu nimic, draga mamei. Aşa a fost să fie prima ta poveste de dragoste pe care n-ai s-o uiţi niciodată. Până la urmă, cine ştie, îi mai vin minţile la loc lui Alecu şi, ieşind din detenţie, după cinci ani, va reuşi să-şi schimbe în bine viaţa sa”.

Trecuse un an de detenție. Rusalina continua să fie cu gândul la cel care îi furase inima și care o bombarda cu scrisori, rugând-o să-l aștepte. Urmând sfatul mamei, a început să-i facă vizite la pușcărie. A înțeles că are un suflet bun. Peste un an și-au înregistrat căsătoria după gratii. Iar după un an Rusalina a născut o fetiță. În vara care a trecut, Alecu a ieşit din închisoare. Ca să fie mai departe de foștii „prieteni”, s-au stabilit în România. E angajat la un depozit din Cluj. „S-a jurat că pune cruce pe „activitatea” lui de până la 2012 și deocamdată se ține de cuvânt. Își cresc fetița în liniște, dragoste și înțelegere”, mi-a spus cu bucurie mama Rusalinei.

The following two tabs change content below.
  • Elena Ciobanu

    Ia telicom podderjivaiu Maia Petrovna vase mnenie… Gstaiuscie scoli stali rucovoditi nasei Moldovoi. Nicogda i v golovu ne prihodilo cito Moldova tac corumpirovana i polna criminalov ! Vam molodeji ostaetsea poslednee slovo scazati… \cuda bi ne sbejali Rodina pozovet… Zapomnite moi slova… Otpravleaiu atot commentarii na vasu stranitu potome cac Feisbuc obiavil o pogreske i ne stal ee publicovati….

    • Elena Ciobanu

      Vi tolico pogleadite cacuiu reputatiui sniscal nas Plohotniuk za granitei v ciastnosti v Rumunii… citaite liubuitesi peripetiami nasego Vlastelina!