Primul chelner prezidenţial din RSSM

DESTIN // A deservit elita politică a URSS

Vasile Pârţac este singurul chelner-bărbat care a deservit întreaga elită politică a Moldovei Sovietice, dar şi pe cei străini, aflaţi aici în vizită.

În timp ce alţii nici nu mişcau în faţa lui Hruşciov, el a avut îndrăzneala de a-i face reproşuri acestuia. În loc să fie mustrat, a avut parte de o avansare în post. A crescut de unul singur un copil pe care nu l-a mai văzut mai bine de zece ani, iar acum îşi duce povara bătrâneţii de unul singur.

Boala l-a adus acasă

S-a născut 1937 într-o familie de gospodari din satul Năpădeni, raionul Ungheni (pe atunci r. Corneşti – n.r.). A studiat 7 clase în şcoala din satul natal, după care, în 1953, a plecat în regiunea Rostov, Rusia. Avea doar 16 ani şi spune că a mâncat din „pâinea neagră” a minerului mai bine de cinci ani. Deşi era foarte greu, cei cinci ani i-au părut „raiul pe pământ”. Şi asta pentru că Vasile Pârţac văzuse atunci, pentru prima dată, pâine albă şi mâncare pe săturate. Acolo şi-a întâlnit dragostea şi şi-a întemeiat o familie. „Aveam un lucru bine plătit care îmi permitea să îmi ajut întreaga familie din Moldova”, mărturiseşte Vasile Pârţac, care, în 1962, la un control de rutină, a fost depistat cu „silicoză pulmonară” şi s-a „ales” cu gradul trei de invaliditate.

La început ştergea furculiţe

A revenit în Moldova, unde s-a angajat cu greu la fabrica „Zorile”, dar, din cauza complicaţiilor bolii, nu a putut lucra. Ajutat de o prietenă de familie a fratelui mai mare, s-a angajat la restaurantul Gării, în calitate de chelner. De altfel, până atunci, nici nu ştia că există o aşa meserie. „În primele zile de lucru, muream de ruşine, nu ieşeam din bucătărie, doar ajutam la şters furculiţele şi la amenajarea meselor”, spune Pârţac. Dar nu a şters prea mult furculiţe pentru că administratoarea restaurantului i-a indicat două mese pe care trebuia să le deservească. „De aici a început cu adevărat cariera mea de chelner. În scurt timp, mai toţi vizitatorii restaurantului stăteau în rând ca să fie deserviţi de mine”, adaugă fostul chelner care, la o lună de la angajare, a adus cel mai mare profit restaurantului şi deservea cei mai selecţi clienţi.

I-a uimit pe toţi

Succesele tânărului chelner a fost observate de bucătarul-şef, Simion Pavlovici, care l-a recomandat securităţii pentru a deservi o delegaţie de la Moscova, în frunte cu Nikita Hruşciov. „Nu voi uita niciodată acea zi. Când l-am văzut pentru prima oară pe Hruşciov, un om scund, nici nu l-am recunoscut. S-a apropiat de mine şi m-a întrebat unde să ia loc. L-am condus la locul său, după care l-am deservit atât de bine încât toţi au rămas uimiţi. La acea masă s-a aflat şi Bodiu, dar şi preşedintele României – Gh. Gheorghiu-Dej”, îşi aminteşte Pârţac.

În urma acestei vizite, lui Vasile Pârţac i-a fost acordat categoria a patra în ierarhia profesională, pentru care ar fi trebuit să lucreze cel puţin patru ani. În 1965 a reprezentat Moldova la Festivalul unional „Cultura Moldovei” la Moscova şi tot în acea perioadă a fost numit „chelner prezidenţial”, adică omul care deservea exclusiv toate delegaţiile oficiale.

Ar alege aceeaşi meserie

Vasile Pârţac a fost principalul decorator al celebrului restaurant „Casa Mare” din centrul capitalei, unde a lucrat până la sfârşitul anilor ’80. Când s-a destrămat Uniunea Sovietică, a plecat la Moscova, unde şi-a făcut meseria care l-a consacrat până în 1995, după care s-a hotărât să revină în ţară. „Dacă s-ar întoarce timpul înapoi, fără îndoială, aş merge pe aceeaşi cale”, ne-a spus, cu lacrimi în ochi, chelnerul Vasile Pârţac.

Sandu OPREA

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău