Prietenul din copilărie, cea mai mare avuţie

ÎNŞELĂCIUNE // În loc de îmbrăţişările calde pe care le aştepta, Elena i-a scuipat în suflet

Au învăţat în aceeaşi grupă toţi trei. Erau nedespărţiţi la ore şi la petrecerile studenţeşti, care se organizau la cămin şi în cadrul facultăţii. Toţi colegii credeau că Vlad se va căsători cu Catinca, căci se potriveau de minune, dar el a ales-o pe Elena.

Elena era al patrulea copil şi unica fiică în familia Ursu de prin părţile Unghenilor. Fraţii mai mari aveau prietenii lor, jocurile lor, când a venit pe lume micuţa. La început se uitau la ea ca la o păpuşă, când a crescut şi vroia să se alăture lor la joacă, nu o acceptau. Aşa că Elena şi-a petrecut copilăria aproape în singurătate, părinţii fiind mereu ocupaţi la serviciu. Şi această copilărie, mai mult fără supraveghere, a făcut-o mai băieţoasă.

Catinca şi Vlad

Catinca şi Vlad au crescut în aceeaşi mahala, într-un sat de la nordul republicii. Ambii proveneau din familii de plugari şi au avut reuşită bună la şcoală. Vlad, la fel ca Elena, a crescut mai mult de unul singur, pentru că nu avea nici fraţi şi nici surori. Părinţii săi, vara, erau ocupaţi mereu cu muncile câmpului, iar iarna – cu treburile gospodăreşti. Însă copilăria lui Vlad a fost total diferită faţă de cea a Elenei. Dacă primii ani de viaţă ai Elenei s-au derulat în concordanţă cu nişte precepte pedagogice, încurajată încă de la grădiniţă să citească, să meargă la şcoala de muzică, Vlad era lăsat să pască bobocii, uitând de ei şi hoinărind pe drumurile satului cu alţi copii de vârsta lui. Părinţii nu l-au îndemnat la lectură ori să ia lecţii de pian.
Spre deosebire de cei doi, Catinca a fost înconjurată de două surori mai mari şi două mai mici. Atunci când era îndărătnică, mama o pedepsea şi tot mama era în preajmă în momentele mai dificile pentru a-i oferi dragoste şi mângâiere. Poate de aceea Catinca avea întotdeauna linişte sufletească şi era mult mai calmă decât prietena ei, Elena.

La facultate

Dumnezeu a rânduit ca între aceste trei suflete să se lege o frumoasă prietenie la facultate. Pe timpuri, în lunile de toamnă, studenţii plecau să dea o mână de ajutor gospodăriilor agricole la strânsul roadei. Anume în această perioadă, în anul întâi, Elena s-a apropiat de Catinca şi Vlad, care erau mereu împreună. Au fost primii colegi cu care a făcut cunoştinţă. Fată vioaie, frumoasă, inteligentă, cu un remarcabil simţ al umorului, îl făcea pe Vlad să roşească de fiecare dată când se întâlneau. Băiatul, la acea vreme, era serios, retras şi foarte timid în prezenţa fetelor. Excepţie făcea doar Catinca cu care se cunoşteau de mici.
Anii treceau şi prietenia celor trei se consolida. În anul V, Vlad a devenit foarte ataşat de Elena, iar peste câteva luni s-a îndrăgostit. În pofida contrastului dintre felul cum înţelegeau să-şi trăiască viaţa, către sfârşitul studiilor Vlad a cerut-o pe Elena în căsătorie. Catinca, care vedea mai bine de la o parte cum stau lucrurile, i-a zis atunci: „Vlad, nu te supăra, dar vreau să-ţi spun că faci o greşeală. Elena e o prietenă bună, dar nu este perechea ta. Veţi fi, poate, un cuplu, dar niciodată suflete-pereche”. Vlad n-a ţinut cont de sfatul prietenei şi, după examenele de licenţă, şi-a invitat colegii la nuntă. Aceştia au căscat gurile a mirare, deoarece aşteptau ca Vlad să se căsătorească cu Catinca, care a manifestat întotdeauna mai multă înţelegere faţă de el decât Elena. Peste o lună, şi Catinca s-a măritat cu Andrei, un băiat din acelaşi an.

O căsnicie destrămată

După absolvirea facultăţii, cele două cupluri au rămas în capitală. Toţi trei lucrau la acelaşi spital. Duminicile şi sărbătorile le petreceau împreună, fiecare arătându-se încântat de această prietenie. Şi dacă familia Catincăi mergea ca la carte, căminul lui Vlad, după cinci ani, a început să scârţâie. În compania prietenilor se prefăceau că trăiesc cele mai fericite momente, în realitate însă dezacordurile dintre cei doi luau amploare. Dragostea care i-a animat la începutul căsătoriei s-a spulberat repede. Nici venirea pe lume a celor doi copii nu a putut cimenta căsnicia, devenită în scurt timp pur formală.
Frumoasă şi elegantă şi după ce a născut, Elena s-a implicat în mai multe proiecte sociale. Aceasta a ajutat-o să capete şi mai multă încredere în sine şi să devină, în scurt timp, o persoană importantă, solicitată mereu în diverse activităţi. În jurul ei roiau bărbaţi cu funcţii înalte. Acestea l-au făcut gelos pe Vlad. Se simţea rănit. Iar zvonurile despre legăturile ei amoroase cu un viceministru l-au determinat, după zece ani de căsnicie cu scârţ, să ia decizia de a trăi separat de ea şi de copii. Elena atâta şi aştepta – să devină liberă în toată puterea cuvântului, să facă ce vrea şi când vrea. Oficial însă nu au divorţat. Amândoi au fost de acord să-şi respecte îndatoririle părinteşti.

Vlad se retrage la vilă

Vlad a cumpărat o vilă în preajma Chişinăului şi s-a retras acolo. La început se prefăcea că nu-i mai pasă de Elena şi că nu vrea să audă de ea. Se schimba însă la faţă ori de câte ori cineva dintre cunoscuţi îi spunea că a văzut-o pe Elena undeva ţinându-se de mână cu viceministrul. Afectat de situaţia creată, plângea deseori nopţile. Această stare de tensiune îl adusese la gândul că singura modalitate de a se elibera de toate astea era moartea. Şi dacă nu i-ar fi intuit Catinca gândurile negre, avea să-şi pună capăt zilelor. Prietena din copilărie l-a ascultat, l-a înţeles şi i-a adus raza de alinare în singurătatea lui.
Sunt 20 de ani de când Vlad locuieşte de unul singur la vilă. Nu s-a recăsătorit. Într-o duminică, după vreo şapte ani de la despărţirea lor, s-a trezit cu Elena în prag. Amândoi erau emoţionaţi. Ea încerca să-şi stăpânească plânsul. Avea multe de spus şi nu ştia cum să înceapă. După un oftat adânc, rosti: „Ai putea să mă ierţi?”. „Te-am iertat demult”, i-a răspuns Vlad liniştit. Şi ea a prins a-i spune printre sughiţuri că, din ceasul din care s-au despărţit, a suferit mult, că aventura ei cu viceministrul a fost o nebunie şi că nu mai vrea să se gâdească la trecut, că ar vrea să înceapă o viaţă nouă, să restabilească legătura care mai poate deveni puternică, durabilă…”

Elena i-a scuipat în suflet

Spre seară, Elena a plecat, spunându-i că, peste o săptămână după ce se va întoarce din deplasare, va veni să locuiască, împreună cu copiii, la vilă. În noaptea aceea, Vlad n-a închis un ochi. Îşi făcea tot felul de planuri, visa la zilele fericite ce urmau să vină. A trecut o săptămână, au trecut două şi Elena nu a mai venit. S-a dus Vlad la ea. În loc de îmbrăţişările calde pe care le aştepta, Elena i-a scuipat în suflet: „Prostule, chiar m-ai crezut. Oare nu ai înţeles că nu te-am iubit niciodată?! Omul cu care trăiesc m-a făcut cu adevărat fericită”.

Vlad, distrus, s-a dus la Catinca. Le-a povestit şi prietenilor întâmplarea. Aceştia l-au consolat, zicându-i: „O să o uiţi şi pe aceasta, aşa cum se uită toate cu vremea. Câtă lume trece prin nenorociri şi mai cumplite. Alung-o şi tu din gând, găseşte-ţi pe altcineva şi vei trăi o nouă iubire. O nouă viaţă va începe şi pentru tine şi pentru cea care va veni în inima ta”. Dar n-a fost să fie. Sincer şi onest, Vlad, care s-a fript o dată cu uncrop, acuma suflă şi în iaurt. A ales să trăiască cu florile şi orătăniile de la vila lui.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce