Prietenii mei de la minister

10394858_921000174592086_5983117505002956202_nRecent, un bun amic de-al meu din vremurile studenţiei a ajuns să lucreze la un minister. Ion a fost întotdeauna o persoană cumsecade şi, cel mai important, onestă. Atunci când discutam subiecte din grotesca noastră societate, Ion avea atitudini corecte, „sănătoase”, constructive şi, în detrimentul atitudinii mele nihiliste, era permanent pe poziţia pro-societate, pro-corectitudine etc. Atât de mare mi-a fost bucuria că a prins postul acesta (poziţionat destul de aproape de ministru), căci am încredere că omul niciodată nu va pune nici 10 lei în buzunar din vreo primă dubioasă, mai pe scurt, este şi va fi incoruptibil, bag mâna în foc.

După ce bucuria mea a durat câteva minute, m-am gândit la şeful şi colegii lui şi, brusc, bucuria mea s-a transformat în tristeţe. Ion nu vine din PLDM, nici din PD şi nici măcar din PL, nu are niciun certificat pe care să scrie: „pup iscusit orice fund e nevoie”. El e singur acolo, de capul său, iar şeful lui, membru select al Partidului, nu îi va oferi suficient spaţiu de manevră. Aş vrea ca anume Ion, peste o vreme, să devină ministru, deşi asta e aproape imposibil. Cu toate acestea, abia atunci când Ion va avea cel puţin şansa să ocupe fotoliul de ministru voi putea spune, în sfârşit: acum în Moldova poţi avea încredere în miniştri. Până atunci haideţi să obţinem certificatele de rigoare, şi de ce nu, să ne facem că plouă.

Hose Pablo