Prezidenţiabilii. Lista completă

MIRCEA-V.-CIOBANU

Nu îi prea înţeleg pe cei care se revoltă că am avea mulţi candidaţi la preşedinţie. Americanii, ca un argument că sunt ţara tuturor şanselor, spun că orice cetăţean e un potenţial Roosevelt. Sau Rockefeller. Sau Henry Ford. Noi cu ce suntem mai prejos? Dacă (încă) nu avem în fiecare familie câte un magnat sau preşedinte, de ce să nu avem, cel puţin câte un candidat?

Prezidenţiabilii înregistraţi la CEC satisfac voinţa fanilor puterii şi a opozanţilor, a electoratului unionist şi a celui prorus. Avem candidaţi cu program şi anarhişti. O criză de personalităţi nu putea să nu se reflecte şi aici, dar asta ne reprezintă. Sigur că vom regăsi în listă şi dintre cei care nu au simţul realităţii, dar nici asta nu ar trebui să ne neliniştească prea tare. Într-un anume sens, e chiar bine să fie aşa: să se limpezească odată apele şi să se dezumfle nişte orgolii exagerate.

Tabloul, ziceam, ne reprezintă. E societatea în secţiune (cu ruperea ei de realitate!). La noi, ca niciunde, la un pahar de tulburel, dacă i s-ar spune cuiva că i se potriveşte perfect funcţia de preşedinte, el s-ar gândi, şi-ar scutura fărâmiturile de pe pantaloni, şi-ar şterge gura cu mâneca şi ar zice: „S-ar putea…” Şi încă ceva: la noi lumea nu atât îl vrea pe cineva şef de stat, pe cât se roagă să nu devină preşedinte… tipul X sau, Doamne fereşte! – Y. Cum poate să fie preşedinte Plugaru? Dar Garbuz? Dar medicul de la Orhei, care era ultima (sic!) pe lista consilierilor municipali de la „Ravnopravie” şi, dacă nu a trecut, ar fi bună – ca un premiu de consolare! – să fie preşedinte pe toată ţara.

Dar cum să fie preşedinte Dodon? Numai oamenii fără raţiune şi fără memorie pot să voteze un tip care scrie în posterul său electoral că „jandarmul român nu va mai fi aici stăpân”. Traducând în realitate moldovenească, jandarmii români de azi sunt băieţii de la ţară, înrolaţi în trupele de carabinieri = jandarmi (de la „gens d’ armes). Replica lui Dodon ne sugerează să-i înlocuim cu trupele cu epoleţi roşii ale NKVD-ului. În ignoranţa lor şi ura faţă de tot ce-i românesc, socialiştii nici nu bănuiesc ce forţe tenebre resuscită.

Lista adepţilor uniunilor vamale e uimitor de lungă: Dodon, Tarlev, Ciubaşenco, Plugaru, Popenco, Garbuz, Laguta. Or, asta înseamnă doar un singur lucru. Patronii le plătesc pentru antiromânism, nu pentru tactici electorale eficiente.

Partida unionistă e (şi ea) pestriţă. În pofida unor propuneri raţionale de a identifica un candidat comun (unul din afara partidelor, cum era Octavian Ţâcu), „unioniştii” au decis, tradiţional, să facă publicitate liderilor de partid. Nici măcar liberalii nu au pariat pe ministrul Şalaru, care adunase bile albe în ultimul timp. Ce să mai vorbim de Vitalia Pavlicenco şi, mai ales, de Ana Guţu, care abia s-a ales cu funcţia de preşedinte de partid?

Pentru ca setul să fie complet, unioniştilor li s-a mai alăturat Roman Mihăieş din echipa lui Vladimir Plahotniuc. Învăţată de noile tehnologii ale managementului politic să-şi ţină ouăle în mai multe coşuri, echipa lui Plahotniuc, sau ceea ce s-ar numi arcul puterii, a vrut să fie prezentă pe toate porţiunile. Pe dimensiunea „vectorului estic” îl au pe Igor Dodon, pe „centru-stânga” e Marian Lupu, printre „unionişti” îi au pe Mihai Ghimpu şi pe Roman Mihăieş, iar printre „candidaţii antisistem” pare a fi Iurie Leancă (deşi el face parte dintr-o bizară alianţă parlamentară, obscură şi indefinibilă). Sau poate (şi) Ion Dron.

Pe contrasens, opoziţia se prezintă mult mai sobru şi mai concentrat, fără mare înghesuială (e un semn bun). Tocmai din acest motiv, comentatorii nu mai pot de grija relaţiilor dintre Maia Sandu şi Andrei Năstase. Spre onoarea acestor doi tineri politicieni, comentariile îi lasă rece. Chiar dacă nu au reuşit crearea unui bloc comun în sensul absolut, ei menţin relaţii de solidaritate şi asta contează cel mai mult. Poate că şi aici vom avea, în sfârşit, un nou stil de a face politică. Or, nu se încheie politica şi nu se sfârşeşte lumea cu prezidenţialele.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)