Pretexte // Republica autoproclamată

271654_4550909501081_466276500_oÎn virtutea evenimentelor care se produc în vecinătatea noastră estică, tot mai prezentă mediatic a devenit expresia „republică autoproclamată”. De ani buni, numim Transnistria „republică autoproclamată”. O adevărată expresie de serviciu în buletinele de știri, luările de cuvânt ale oficialilor sau în comentariile experților, atunci când au în atenție fenomenul separatismului. Trădând o anumită pedanterie a rigorii, ajungi să te întrebi dacă există vreo republică, fostă sau actuală, care să fi devenit republică altfel decât printr-un act de autoproclamare? Aflarea unei astfel de situații ar însemna că o republică poate fi proclamată de o instanță din afară, ceea ce ar anula însăși esența oricărei republici – de a fi emanația unei voinţe interne, deci, în cele din urmă, un act de autoproclamare. Înțelegem că expresia „republică autoproclamată” are menirea să semnifice un statut aparte al unor astfel de formaţiuni, caracterul lor incomplet ca entități etatice, cerință pe care nu are cum să o satisfacă, devreme ce expresia în sine nu e decât un pleonasm, dat fiind că toate republicile sunt, conform unei condiții primare, autoproclamate. Probabil, vorbind despre ele, ar trebui să avem în vedere nu actul proclamării, ci pe cel al recunoaşterii lor ca republici.

Alexandru Lupuşor

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău