Pretexte // Filtrare

271654_4550909501081_466276500_oTrecerea de la o epocă la alta este însoțită, de obicei, de o schimbare de vocabular. Lucrurile sau faptele, stările sau experiențele încep a fi numite în acord cu noile timpuri, devenind, cu noile sale nume, însemne veritabile ale acestora. Cândva „bunavestire” – astăzi „știri pozitive”, cândva „creație de sine” – astăzi „dezvoltare personală”. Aceeași mărturie o aduce și utilizarea actuală a cuvântului filtrare. Pe unde cu reproș, pe unde amical, ni se cere să filtrăm vorbe sau idei, ceea ce pare să refacă înăuntrul lumii noastre, una tehnologică, informațională și consumeristă, ideea mai veche a spiritului critic. Fapt cumva justificat, de vreme ce uzajul nostru păstrează prioritar un înțeles degradat al termenului critică, de punere în lumină a aspectelor proaste ale unui lucru, fapt sau persoană, astfel încât, atunci când îi resimțim această limitare semantică, devenim prudenți, nu și într-atât de corecți încât să-i conferim determinativul constructivă.

Pentru Platon, în schimb, kritike techne însemna priceperea de a judeca, iar kritikos era numit cel capabil de judecată distingând adevărul de fals. Critica este numele gândirii („gândire critică” ne apare în acest fel ca fiind un pleonasm) capabilă să aleagă ce e adevărat sau bun ca urmare a unui act de judecată înțeleasă ca separare între adevăr și fals, bun și rău, adică filtrare.

Alexandru Lupuşor

 

The following two tabs change content below.