Pretexte // Culturile mari și mici

lupusorDacă postmodernitatea pare să înceapă cu conștientizarea faptului că nu mai putem diferenţia culturile în mari și mici, majore și minore, că, în definitiv, cultura nu are grade de comparație, atunci modernitatea pare să sfârșească odată cu efortul filosofilor, istoricilor, filologilor în a determina identitatea și supremația culturală a unor popoare față de altele, întreprindere intelectuală care nu avea cum să nu culmineze cu un cataclism istoric și existențial. Acestei tentații nu i-au scăpat nici unii scriitori. În 1918, Thomas Mann publică o culegere de articole sub numele de „Considerațiile unui apolitic”. Linia directoare a unora din aceste articole o reprezintă reflecțiile sale cu privire la diferența dintre popoarele profunde și popoarelor superficiale. Criteriul de demarcație propus de către scriitorul german este destul de curios: popoarele profunde sunt, în esența lor, popoare apolitice, în timp ce popoarele lipsite de profunzime atestă o fixație pe chestiuni politice. Diagnosticul formulat de Thomas Mann e simplu: popoarele care nu sunt capabile să iasă din starea de excitație politică sunt, în ultimă instanță, popoare superficiale.

Alexandru Lupuşor