Pretexte

271654_4550909501081_466276500_oDemocratizarea societății noastre s-a făcut, se pare, nu în mod firesc, prin consolidarea libertăților individuale și comunitare, ci prin ricoşeu, prin erodarea forței de coerciție a statului. Unul din simptomele acestui diagnostic îl constituie focurile de artificii, devenite un atribut aproape indispensabil al comportamentului nostru festiv.

Artificiile au fost unul dintre primele mijloace de comunicare în masă, un limbaj accesibil tuturor cetățenilor, pe care l-au produs și de care s-au servit marile imperii europene din perioada Iluminismului pentru a-și exprima și consolida grandoarea etatistă. Esteticitatea spectacolului produs de artificii exprima, de fapt, o rațiune ideologică întemeiată pe o justificare metafizică: statul, prin lansarea focurilor de artificii, imita geneza lumii, proiectând lumina, simbol al facerii acesteia, de jos în sus, ca răspuns la gestul divin al creației lumii, fiind astfel un mijloc de exprimare a propriei hegemonii.

Ceea ce se întâmplă pe străzile noastre în toiul sărbătorilor de iarnă când suntem asediați de exploziile diferitor produse pirotehnice sau lansarea focurilor de artificii în cadrul unor ceremonii de familie pare să reprezinte, la nivel inconștient, dorința de putere, care altădată era un atribut inalienabil al statului, pulverizată în acțiunile omului-masă. Lejeritatea cu care la noi sunt comercializate și utilizate aceste produse pirotehnice, reglementarea și supravegherea defectuoasă a acestora, devin astfel emblematice pentru felul prost în care statul știe să-și conserve și să facă uz de propria forță și pentru proasta noastră înțelegere a democrației redusă la pulverizarea acestei forțe.

Alexandru Lupuşor