Presa care îşi sapă groapa // Observator

Într-un articol din 1 iunie scriam, în baza unei ştiri de pe union.md, preluată din epresa.md, că ministrul Transportului Anatol Şalaru nu doreşte ca premierul Vlad Filat să taie panglica lansării primului tren european în RM. Epresa.md, difuzase, pe 31 mai, cu trimitere la surse din PL, că „prim-ministrul Vlad Filat, este cel care vrea să-şi asume meritul pentru noua achiziţie, el fiind primul care se înghesuie să taie panglica”.

Fiindcă ne cunoaştem cu dl Şalaru încă din perioada formării Frontului Popular, domnia sa mi-a telefonat să-mi spună că ştirea respectivă nu este adevărată, că nu există nici un conflict între el şi primul-ministru, că la ceremonia respectivă va fi invitată toată lumea, şi că el şi-ar dori să fie prezent nu numai Filat, ci şi preşedintele RM, dl Nicolae Timofti.

Totuşi nu e fum fără foc şi e posibil ca cineva să se fi folosit de epresa.md, pentru a preîntâmpina o posibilă participare a premierului Filat la eveniment. Şi a reuşit. Vrând, probabil, să facă un bine partidului, „sursele” din PL i-au făcut, din punctul nostru de vedere, un rău Alianţei şi, indirect, PL. În limbaj popular, procedeul se numeşte a săpa groapă altuia sau a-ţi tăia creanga de sub picioare.

Dar nici epresa.md nu este în acest caz o „victimă” inofensivă, ea nu şi-a făcut datoria cum se cuvine, nu a încercat să-l contacteze pe Şalaru şi, cu atât mai mult, pe Filat. Cel puţin, nu şi-a informat cititorii că ar fi avut o asemenea intenţie. Din păcate, internetul este plin cu asemenea ştiri, o bună parte din ele ajungând în paginile ziarelor, speriindu-i şi isterizându-i pe cititori. Departe de noi ideea că presa trebuie să evite conflictele. Însă nu trebuie să le „sugă din deget”, nu trebuie să se lase folosită, implicată în nişte dubioase jocuri de culise.

Ne-am obişnuit să privim cu o mai mare indulgenţă la „standardele” presei on-line, dar nu facem nimic ca să eliminăm acest „handicap”, comparativ cu presa scrisă (care, la rândul ei, lasă mult de dorit, dacă o comparăm cu cea occidentală). Este o diferenţă enormă dintre presa on-line din Europa şi din RM, diferenţă pe care, deocamdată, breasla noastră jurnalistică nu şi-o asumă. „Ştirea” ipotetică, generată de epresa.md, cu ajutorul „surselor” din PL, a fost preluată la scurt timp de majoritatea publicaţiilor on-line ca o certitudine, un fapt împlinit. „Scandal între Filat şi Şalaru”, titra varianta on-line a unei publicaţii ce se pretinde model, venită pe piaţa din RM pentru a ne da în mod expres lecţii de jurnalism.

Un cititor străin ar putea avea impresia că jurnaliştii moldoveni vor cu orice preţ să-i certe pe cei de la guvernare, speculând şi exagerând orice opinie divergentă, orice incoincidenţă de puncte de vedere între liderii AIE. Zilele trecute, aceeaşi publicaţie „model” anunţa apocaliptic despre o „lovitură de imagine” aplicată preşedintelui Timofti de către premierul Filat. În realitate, era vorba despre declaraţia de răspuns a premierului – că nu sunt bani în buget, la propunerea preşedintelui de a majora salariile judecătorilor, ca un prim pas în lupta cu corupţia. Speriat, probabil, de o asemenea interpretare a gestului său, premierul Filat porunci să se caute bani pentru majorarea cerută, deşi judecătorii nu sunt cei mai prost plătiţi în RM.

Rar buletin de ştiri să nu conţină nişte schimburi de replici între liderii alianţei sau dintre reprezentanţii AIE şi PCRM, schimb provocat, de obicei, de jurnaliştii înşişi. Uneori ei dau dovadă de virtuozitate şi insistenţă în acest sens, profitând de orice afirmaţie aluzivă la adresa cuiva, până „victima” se lasă provocată. Obsedată de detalii, presa nu are timp şi, probabil, nici pregătire pentru descrierea tabloului general, concentrându-se asupra copacilor, îi scapă din vedere pădurea. Pe de altă parte, în mod paradoxal, când se cere concreteţe şi discernământ, când vine vorba despre corupţie, despre fraude sau incompetenţă, ea vorbeşte la general, acuză pe toţi fără excepţie, îi face „o apă şi un pământ”, plângându-se că nu are acces la informaţie, aşteptând ca aceasta să-i cadă pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă. O asemenea „putere” nu are cum să se impună în faţa celorlalte, căci nu îşi face cum se cuvine datoria.

Volens nolens, ea participă la jocul forţelor politice care pregătesc o „revoluţie” pentru toamnă, prezentând perioada actuală ca pe o apocalipsă, repetând la nesfârşit, în inconştienţă, cuvintele „mafie”, „crimă”, „haos”. Nu e vorba de partizanat, ci de profesionism, de echilibru, care de asemenea ţine de etica jurnalistică. În condiţiile în care guvernarea nu reuşeşte nici măcar să realizeze o strategie de comunicare pe potriva momentului, lipsa de echilibru, de profesionism e în folosul comuniştilor, care au hărţuit şi au gâtuit presa independentă, şi o vor face din nou, dacă vor reveni la putere.

(N.N.)