Preotul seducător

DESFRÂU // Au apărut o mulţime de zvonuri despre aventurile părintelui, zvonuri care puteau fi dovedite de mai mulţi martori

După ce au ridicat biserica, au început a face cărare bătută la mitropolie cu rugămintea de a repartiza un preot în satul lor. Plictisiţi de insistenţa sătenilor, mai marii bisericii le-au spus: „Vă dăm un preot tânăr. Să aveţi grijă să fie om la locul lui. Cum îl veţi creşte, aşa va fi. Abia s-a însurat şi încă nu are parohie”. Credincioşii ardeau de nerăbdare să aibă preotul lor, să sfinţească biserica, să aibă şi ei un hram al locaşului, să renască ceea ce a fost frumos odată prin părţile lor. Ardeau de nerăbdare să le vină slujitorul bisericii.

De la pioşenie la curvie

I-au găsit pentru început o gazdă în casa Zinaidei F. – o văduvă tânără, fără copii. Venise în satul lor ca învăţătoare şi aici s-a măritat, dar pesemne că nu acesta trebuia să fie sortitul ei.

La trei ani după nuntă, soţul ei s-a înecat în fântâna din curtea casei. Nevasta era la şcoală, iar el, scoţând apă, s-a aplecat să apuce căldarea şi a lunecat. L-au scos abia a doua zi dimineaţă. Aşa a ajuns Zinaida văduvă la 25 de ani. Tânărului preot cu nevasta lui i-a fost dat să trăiască tocmai în casa învăţătoarei.

Părintele Nicodim a venit în sat într-o zi de vară cu o maşină luxoasă, o avea alături şi pe preoteasă – o rusoaică tânără de prin părţile Odesei. Se zice că preotul a cunoscut-o când slujea acolo la o mănăstire. După terminarea seminarului teologic, şi-a pus în gând să viziteze locaşurile vechi din URSS. Aduna bani să se ducă şi la Sfântul Munte, dar nu s-a împlinit acest vis, deoarece l-au luat părinţii din urmă: „E timpul să faci banul tău, însoară-te şi caută-ţi o parohie, noi nu mai avem puteri să te ţinem!”.

Un preot strălucit şi o preoteasă ternă

Părintele a venit în sat într-o zi cu arşiţă, lumea era la ceasul cela de amiază mai mult prin case sau pe la umbră. A dat peste omul nostru muncitor în ziua aceea o lene de nedescris, dar uite că cineva a dat alarma că îi cheamă primarul să le spună o veste care nu cere amânare. Ieşeau oamenii din adăposturile lor şi se îndreptau spre primărie. Acolo, uite că l-au văzut pentru prima dată pe cel aşteptat de atâta amar de vreme. Părintele Nicodim le-a părut nespus de frumos. „Parcă e înger”, şuşoteau femeile. „Uite ce ochi albaştri are şi ce păr bălai”, spunea o altă nevastă. Şi niciuna n-a avut vreun cuvânt şi pentru preoteasă. Soţia preotului era şi ea blondă, dar alături de acesta nu avea nicio strălucire. Cât au vorbit oamenii satului, primarul şi învăţătorii, preoteasa n-a scos un cuvânt.

Zinaida, gazda, l-a invitat pe preot să îi arate locuinţa, iar celelalte femei s-au împrăştiat pe la casele lor cu gând că, într-o oră–două, să aştearnă în faţa preotului o masă cu toate bunătăţile, să ştie el că n-a venit într-un sat cu oameni zgârciţi şi femei nepricepute.

În câteva ore s-a încins o petrecere la casa Zinaidei, petrecere la care s-a pus la cale tot lucrul bisericii. S-au înţeles când să o sfinţească, s-a format consiliul bisericesc, s-a ales starostele. Toată lumea era bucuroasă că preotul lor e vesel şi frumos. Mai ziceau femeile: „Le-am dat chişca satelor dimprejur. Ce glas are părintele nostru n-are nimeni. Să vedeţi cum o să se scurgă lume la biserica noastră!”. Într-adevăr s-a dus vestea prin toate localităţile megieşe că în satul acela slujeşte un preot cu chip de înger şi voce dumnezeiască. Şi venea lume la slujbele lui cum nu s-a mai pomenit prin alte părţi! Dacă se ducea la târg lume din localitatea ceea, cei pe care îi întâlneau pe drum se interesau: „E adevărat ce am auzit noi?”.

Rămase însărcinate de la Sfântul Duh

Mă veţi întreba de ce nu dau numele adevărate ale personajelor şi localităţii. Dacă veţi citi mai departe, veţi gândi exact ca mine: slavă domnului că nu s-a întâmplat asta în satul meu.

Femeile îl mâncau din ochi pe popă că era foarte frumos. Părintele parcă era cuvios, parcă urma cu sfinţenie cele zece porunci, când colo, ba o fată, ba alta rămâneau gravide, chiar şi Zinaida, gazda preotului. Şi nu ştiu cum se făcea că copiii botezaţi de părintele Nicodim tare mai semănau cu acesta. Dacă erau întrebate fetele mari cu cine au păcătuit, nu se auzea de la ele un cuvinţel.

Totuşi satul a intrat la bănueli. Părintele era zărit spre dimineaţă ieşind din curtea unuia ori văzut la iaz cu fata altuia. Au apărut o mulţime de zvonuri despre părinte, zvonuri care puteau fi dovedite de mai mulţi martori.

Bănuielile se confirmă

Un tată, punând cap la cap mărturiile şi bănuielile oamenilor, s-a dus la preot acasă. N-a dat în ziua aceea de popă, preoteasa însă era acasă. Se vedea că era după o bătaie crâncenă, nu avea loc pe trupul ei unde să nu fi fost vânătaie. Femeia i-a confirmat gospodarului toate bănuielile. Preoteasa ştia că Nicodim s-a făcut vinovat în faţa sătenilor, dar nu putea face nimic. Dacă se ducea la mitropolie, rămânea fără parohie, dacă îl alunga, cu cine îşi putea creşte cele trei odrasle născute la o săptămână–două după copiii din flori ai părintelui? „Poate vă gândiţi dvs. cum să-l învăţaţi minte, fără să se mai afle şi la mitropolie, că nici mie nu-mi convin purtările lui”, a spus matuşca.

Cum a fost pedepsit preotul

Flăcăii erau furioşi că popa le-a stricat atâtea fete şi că a rămas nepedepsit. „Ia să băgăm spaima în el şi, cum va privi la o muiere străină, să-l apuce tremurul cel mare.” L-au chemat pe slujitorul domnului la nişte frigărui în pădure. „Ne ducem, părinte, numai noi, bărbaţii, să petrecem ca să nu ne încurce nimeni. E zi de duminică, lăsată anume pentru odihnă.” Părintele a rămas încântat de invitaţia flăcăilor. Au băut ei cât a încăput, părintelui însă i-au adăugat nişte ierburi în băuturica ceea că, în afară de faptul că era ameţit, avea şi halucinaţii.

Şi atunci flăcăii l-au dezbrăcat gol-goluţ şi cu o vargă ţinută în jăratic îi pişcau trupul, iar unul cu voce groasă îi spunea: „Ai încălcat cele zece porunci şi ai ajuns, hledie, pe mâna noastră. Pară peste tine, arzi în chinuri ca să ştii ce înseamnă muiere străină. În iad eşti şi aici vei rămâne, dacă nu te cuminţeşti. Acum du-te, te găsim noi şi atunci nu mai ieşi de aici!”.

Pomana preotului – trei băieţi şi o fată

Preoteasa a aflat din gura sătenilor că s-a întâmplat ceva necurat cu preotul. După ce şi-a revenit din daravela ceea, preotul făcea cale bătută la mitropolie ca să-l schimbe în alt sat, chipurile, vrea să slujească mai aproape de casa părinţilor săi, care sunt bătrâni şi îl au numai pe dânsul. Peste jumătate de an, l-au mutat din satul cela. Trebuie să vă spun că copiii născuţi din relaţiile lui cu fetele satului – trei băieţi şi o fată – erau tare frumoşi. Toţi creşteau în familii diferite. Şi numai Zinaida n-a ascuns de săteni că fiica ei, Cleopatra, e zămislită cu preotul Nicodim. „Şi-a făcut şi el pomană cu o vădană…”, râdea femeia

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)