Preoteasă, preoteasă, cum ai distrus tu o casă

Am cunoscut-o în orașul Marii Uniri. Venise cu daruri de suflet pentru basarabenii prezenți acolo la un eveniment dedicat Centenarului. Ne-a fermecat prin frumusețea chipului, prin vorba-i caldă cu care ne-a cucerit și ne-a mărturisit din prima clipă că dorul și dragostea pentru Basarabia fac parte din ființa ei. S-a născut în 1963 în România din părinți basarabeni refugiați peste Prut în 1944.

 Aveam s-o cunosc mai îndeaproape în drum spre unul din cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania – Mănăstirea Râmeț. Așezate alături în autocar, de la o vorbă la alta, conversația noastră prindea contur. Vorbeam despre istorie, strămoși, despre posibila reUnire a celor două maluri de Prut. După vreo zece minute, am ajuns la concluzia că este bine că de la 1989 încoace ne privim reciproc, participăm la evenimente comune, precum comun este și adevărul istoric. Dar pentru reUnire nu e de ajuns doar să ne privim reciproc, ci să privim împreună în aceeași direcție, așa cum au privit înaintașii noștri la 1918. Apoi am trecut la un alt subiect – credința.

Desprindeam din vorbele ei și eleganță, și noblețe feminină, dar mai presus de toate, multă evlavie și râvnă pentru cele sfinte. Îmi povestea cu însuflețire despre mănăstirea spre care ne îndreptam, despre numeroasele pelerinaje pe care le face neîncetat pe la lăcașurile sfinte. Cu fiece cuvânt rostit, Geanina mi se înfățișa o adevărată purtătoare de mir a cuvântului lui Dumnezeu.

De la credință am trecut la ocupațiile noastre. Vorbeam despre iubire, vocație, destin. Când i-am spus că scriu povești de viață, și-a deschis sufletul și mi-a depănat povestea ei de iubire. O depăna cu o naturalețe impresionantă, cu discreția și înțelepciunea femeii care a avut de suferit din cauza trădării în dragoste. Nu părea prea afectată de divorțul ce se pronunțase cu vreo două săptămâni în urmă, după aproape trei decenii de căsnicie. Își găsise într-un anume fel echilibrul.

Priveau viața cu optimism și se bucurau de ea

S-a căsătorit cu Raul în anii de facultate. Era carismatic, avea un fizic plăcut. Glumeț din fire, se bucura de mare trecere la fete. Geanina l-a cucerit cu zâmbetul ei liniștitor și molipsitor care degaja multă căldură în jur. Sentimentul de dragoste ce-i unise era foarte puternic. Iubirea le dădea putere și curaj în tot ce făureau împreună. Și o făceau fără ură, invidie sau lăcomie. Au adus pe lume un fiu, și-au construit o casă, după 1989 au pus pe roate o întreprindere, ce se ocupă de distribuirea produselor de menaj și uz casnic. Managerul întreprinderii este Geanina.

Din veniturile obținute între timp au mai cumpărat un imobil. Priveau viața cu optimism și se bucurau de ea. Se întrețineau cu mulți prieteni.  Printre cei mai apropiați se numărau un preot și o preoteasă de la una din bisericile din oraș. Organizau împreună sărbătorile, mergeau împreună la petreceri, în călătorii, mai cu seamă pe la mănăstiri. Ambele familii își deschideau sufletele la același duhovnic de la Mănăstirea Râmeț. Cu alte cuvinte, petreceau multe clipe frumoase împreună. Și așa, zi de zi, an de an, își umpleau inimile cu gânduri și sentimente pozitive, sănătoase. Deci, între ele, familiile se purtau cât se poate de firesc.

Își imaginase că soțul ei e gay

Dar toate au fost până la o vreme. Cu vreo zece ani în urmă, Raul a început să se comporte foarte ciudat. Devenea când trist, când mânios, vorbea extrem de vulgar. De câteva ori în momentele de mânie era gata să dea cu cuțitul în soție și fiu. Medicii aveau să descopere că bărbatul suferă de tulburare afectivă bipolară. Cu ajutorul medicamentelor, dar și al propriei voințe, el a reușit să facă pace cu propria persoană, să fie stăpân pe sine. Însă o altă belea venise pe capul familiei. Bărbatul câștigase simpatia preotesei și întreținea o relație cu ea despre care nici Geanina și nici preotul nu bănuiau. Oricât de mult se străduia să nu dea de bănuit, ajunsese omul în situația când nu mai putea să țină deopotrivă și la soție, și la amantă.

Relația dintre el și Geanina încet-încet se răcea. Nu mai era sincer cu ea, nu-i mai oferea afecțiune. Și culmea! Nu se sinchisea să-i vorbească dulce sau să-i facă complimente preotesei în prezența mai multor persoane, chiar și a preotului și a Geaninei. Femeia înșelată avea niște bănuieli, dar încerca să le alunge. Nu voia să creadă că o prietenă de familie, nevastă de preot, e capabilă să încalce fidelitatea conjugală. Dar într-o zi, absolut întâmplător, căutând un număr de telefon în telefonul soțului lăsat pe masă, a dat de niște mesaje de dragoste foarte fierbinți, semnate cu nume de bărbat. Geanina s-a cutremurat. S-a așezat să nu cadă, întrebându-se: „Dumnezeule, ce-o mai fi și asta? Să fie Raul de o altă orientare sexuală și eu nu l-am deconspirat până acum?…”.

Pus în fața faptului împlinit, nu a mai mințit

A stat așa palidă și aiurită câteva minute, apoi s-a uitat atent la numărul de telefon și a constatat cu uimire că era un număr cunoscut. „Nu se poate!”, a strigat cu voce tare și a deschis telefonul său ca să verifice. Da, era numărul… al cui credeți? A doamnei preotese! În acele clipe a crezut că întreaga ei lume s-a prăbușit, dar nu s-a grăbit să-și confrunte adversara și nici nu l-a provocat la o discuție pe soț. A găsit puteri să reflecteze asupra situației, apoi a mers la duhovnic ca să-i ceară sfatul. Preotul a sfătuit-o să mai urmărească cum se vor derula lucrurile, iar când va fi sigură că este adevărat, să stea de vorbă mai întâi cu soțul, apoi cu „buna ei prietenă”.

Astfel, prefăcându-se că nu știe nimic, își vedea de activitatea întreprinderii, de grijile casei, fiind atentă la comportamentul soțului. În plus, angajase un detectiv particular pentru a-l urmări pe soț. Acesta chiar în ziua următoare i-a fotografiat pe cei doi înamorați cum se sărutau pasional în mașină. Seara, când Raul s-a retras în baie cu telefonul, ea s-a furișat ca o pisică lângă ușă și a ascultat convorbirea „secretă”. A auzit clar cum soțul ei își dezmierda amanta cu numele de alint „Albinuță”, cum o troienea cu tot felul de epitete dulci.

În ziua următoare, detectivul i-a fotografiat pe cei doi în timp ce intrau, ținându-se de mână, în scara unui bloc. Era blocul unde Raul cumpărase un apartament și unde se retrăgea „să lucreze în liniște la calculator”, cum spunea el. Acum nu mai exista nicio îndoială că preoteasa și Raul aveau o relație de amor de durată. La început Raul nu voia să recunoască, dar, când l-a pus în fața faptului împlinit, a lăsat ochii în jos fără să spună un cuvânt.

Apoi a rostit așa, ca pentru sine: „Să ții și la nevastă, dar și la amantă este foarte greu…”. Asta însemna că una din relațiile lui paralele trebuia să dispară. El a fost cel care a intentat procesul de divorț. Geanina nu a încercat să-l oprească. S-au despărțit la fel de neașteptat, cum s-au cunoscut. Chiar din ziua când s-a pronunțat divorțul, ea l-a concediat pe Raul. O doare despărțirea, dar nu poartă ură mocnită în inimă. Cu preoteasa evită să stea de vorbă. Nici preotului nu i-a spus nimic. Le lasă pe toate în voia Domnului. Numai că Raul n-o lasă în pace. Nu e mulțumit de felul în care instanța de judecată le-a împărțit averea…

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)