Poveşti adevărate // Blestemul de fată mare

Sentimentul de vinovăţie îl doborâse. „Iartă-mă, Laura!”, a rostit cu greu după vreo câteva minute de tăcere şi ochii i s-au umplut de lacrimi

Toţi colegii ştiau că lui Dinu îi plac fetele plinuţe. Dar când au văzut că îi face curte Laurei, slabă ca o scândură, n-au înţeles cum şi cu ce motiv a ales-o pe ea. Într-un fel, fata suferea că e prea slabă, dar băiatul o liniştea, minţind-o că o place aşa cum este şi că s-a îndrăgostit de ea cu adevărat. În realitate însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Văzând-o cam naivă, dornică de mângâierile unui bărbat, a ademenit-o doar pentru o aventură. Pentru el, Laura nu era decât o fată cu care a vrut să experimenteze relaţiile intime.

I-a oferit fără mofturi floarea virginităţii

Fata însă l-a luat drept băiat serios. Când i-a făcut declaraţia de dragoste, fluturii i-au luat cu asalt stomacul. Cuvintele lui o tulburau, îl aştepta febril în fiecare seară. Iubea biata de ea cu toată căldura inimii şi i-a oferit fără mofturi floarea virginităţii. Harnică, pricepută, drăgăstoasă, era gata să facă orice pentru el. Aproape un an, a împărţit cu el nopţi de vis şi zile de speranţă, aproape un an, au plăsmuit împreună dicţionarul iubirii. Atunci când el nu venea la întâlnire, se ducea şi săruta uşa camerei din căminul în care locuia iubitul.

Dar în ziua în care Dinu i-a spus că relaţia lor se sfârşeşte, că nu a iubit-o şi nu o iubeşte, fata a rămas ca trăsnită. A încercat să-l ia cu binişorul, să-l implore să nu o părăsească. Dar cu cât ea vorbea mai blând şi mai liniştit, cu atât mai tare striga el. Încerca să-l mângâie, el însă rămânea rece. Când a văzut biata de ea că vorbele şi mângâierile ei trec pe alături, şi-a tras aer în piept şi a rostit cu durere şi dragoste: „Dar bine, Dinule, cum ai îndrăznit să-mi furi fecioria, minţindu-mă în asemenea hal?! Să ştii că nu o să ţi-o mănânce lupul. Atât îţi doresc: să nu te căsătoreşti până nu te voi ierta eu! Să ţii minte că eu o să mă mărit, dar tu o să umbli ca un bezmetic pe drumuri. Nicio fată nu o să vrea să se căsătorească cu tine!”.

Îi venea greu să-şi deschidă sufletul în faţa altui bărbat

Dinu a râs şi a plecat să nu se mai întoarcă la ea, iar Laura a rămas cu sufletul rănit. Tristeţea o copleşea în fiecare noapte. Nopţi la rând umplea perna cu lacrimi. Când l-a întâlnit pe Vlad, rana nu se tămăduise. Acesta era un chipeş, manierat, cu o situaţie materială bună, mult mai frumos decât Dinu. Dar Laura avea frica de a iubi din nou. Nu se grăbea să-l apropie cu vorba sau cu fapta. După ce a cunoscut durerea, îi venea greu să-şi deschidă sufletul în faţa unui alt bărbat. Vlad se îndrăgostise de ea. Îi plăcea cum gândea, cum vorbea, cum se comporta cu cei din jur. Timp de aproape un an a curtat-o până a cucerit-o. S-au căsătorit. În scurt timp, după nuntă, Laura a rămas gravidă. Cu cât sarcina avansa, cu atât ea devenea mai frumoasă. Iar după naştere s-a făcut chiar foarte frumoasă, formele i se rotunjiseră şi arăta minunat. Era fericită şi nici nu-şi mai amintea de Dinu.

Biserica nu neagă puterea blestemelor

Anii treceau, Dinu avea 36 de ani şi încă nu s-a căsătorit. A iubit multe domnişoare, dar când ajungea la cererea în căsătorie, toate îl refuzau. Din cele cinci iubite, după ce o părăsise pe Laura, niciuna n-a vrut să-i facă marea bucurie de a se mărita cu el. Pe una dintre ele, Felicia, o iubea la nebunie. Era inteligentă şi drăguţă în pat. Îl iubea şi ea, dar când au ajuns să se căsătorească, din nimicuri, s-au certat şi nunta n-a mai avut loc. Părinţii au început să se îngrijoreze. „Să nu-ţi fie legată cununia, băiatul mamei. Există tot felul de blesteme. Poate ai lăsat vreo fată gravidă, poate ai jignit rău pe cineva de te-a blestemat să nu te mai însori. Bunica îmi spunea că blestemul de văduvă ori de fată mare e cel mai greu şi se împlineşte”, i-a zis maică-sa într-o zi.

Atunci Dinu şi-a amintit de vorbele Laurei. I-a spus cum s-a jucat de-a dragostea cu ea şi ce i-a zis fata atunci când a părăsit-o. „Păi, iată de ce nu te poţi însura, Dinule! Fata ceea a aruncat un blestem poate cu bună ştiinţă pentru a se răzbuna sau poate fără să-şi dea seama. N-ar strica să mergem la un preot să-i cerem sfatul”, a concluzionat mama.

Preotul le-a spus că biserica nu neagă puterea blestemelor şi vrăjilor, iar întârzierea căsătoriei ţine şi de păcatele personale. Blestemul care vine de la omul care are dreptate are mare putere. Şi le-a mai spus că blestemele nu se dezleagă decât prin spovedanie, iertare şi rugăciune, pe care o citeşte preotul duhovnic. Mama şi fiul au mai aflat că legarea cununiei o fac vrăjitorii prin anumite lucruri luate de la cel căruia vrea să-i lege cununia (fire de păr, o băsmăluţă, o haină). Alţii lucrează cu piedica de la mort zicând: „Când se vor scula morţii din mormânt, atunci te vei căsătoreşti şi tu”…

Momentul iertării

Dinu a urmat sfaturile preotului. După ce a ţinut post o săptămână, i-a trimis un mesaj pe mobil Laurei, cerându-i iertare pentru fapta necugetată din anii studenţiei. Laura i-a răspuns că vrea să-l vadă în genunchi în faţa ei. I-a dat întâlnire în parcul în care s-au plimbat de atâtea ori şi el o tot minţise cu vorbe dulci. Venise îmbrăcată într-o rochie de gală, însoţită de Vlad.

Pentru o secundă, inima lui Dinu s-a oprit în loc. A simţit cum pământul se clatină sub picioarele lui. Nu şi-a imaginat nicio clipă că, din „răţuşca urâtă”, Laura ar putea să se prefacă într-o „frumoasă lebădă”.

Era nemaipomenit de atrăgătoare. Fără a spune un cuvânt, a căzut în genunchi în faţa ei cu un suspin adânc. Sentimentul de vinovăţie îl doborâse. „Iartă-mă, Laura!”, a rostit cu greu după vreo câteva minute de tăcere şi ochii i s-au umplut de lacrimi. „Ridică-te. Să fii iertat de mine şi de Dumnezeu!”, i-a zis cu aceeaşi voce blândă de odinioară. Faţa i s-a luminat şi el s-a ridicat. Dacă nu ar fi fost măritată, ar mai fi stat în genunchi şi ar fi îndrăznit să-i ceară mâna…

Cu sufletul uşor ca un fulg, Dinu s-a întors acasă. A mers la preot şi a mărturisit toate păcatele pe care le ţinea minte, apoi a primit Sfânta Împărtăşanie şi Taina Sfântului Maslu. După aceasta, a făcut întocmai cum i-a spus preotul, a bătut mătănii şi a gustat timp de 40 de zile agheasmă şi ulei sfinţit în Taina Sfântului Maslu. Peste o lună, minunea s-a produs. A reluat relaţia cu Felicia şi, în scurt timp, s-au căsătorit. Au trecut de atunci trei ani. Acum un an, li s-a născut o fetiţă. Trăiesc în pace şi înţelegere şi sunt fericiţi.

„Să nu-ţi fie legată cununia, băiatul mamei. Există tot felul de blesteme. Poate ai lăsat vreo fată gravidă, poate ai jignit rău pe cineva de te-a blestemat să nu te mai însori. Bunica îmi spunea că blestemul de văduvă ori de fată mare e cel mai greu şi se împlineşte.”

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce