Povestea noastră

Ne cunoşteam de când aveam opt ani, iar el zece. Atunci am fost pentru prima oară împreună la altar, la prima împărtăşanie ca pereche. Suntem catolici.

Ne-am revăzut în 1990 când am reînceput să frecventez biserica. Eram amici şi ne înţelegeam foarte bine. Aveam multe în comun, aceeaşi educaţie, aceleaşi valori, aceleaşi cunoştinţe, dar el avea pe altcineva. Şi eu, la rândul meu, aveam alte preocupări şi nu mă prea atrăgea ca partener. Îmi doream să mă mărit, dar nu cu el. Abia după mai bine de zece ani, din senin, între noi s-a aprins o scânteie care, mai târziu, s-a transformat în foc. Doi ani am fost prieteni, iar apoi ne-am căsătorit. Acum nu-mi mai pot imagina viaţa fără soţul meu.