Povestea mafiotică de succes a Europei

O prestigioasă revistă italiană, făcând o analiză a situaţiei geopolitice din Europa, a catalogat Moldova drept un „stat mafiotic”. Din cele aproape 50 de state studiate, doar noi şi Muntenegru ne-am ales cu acest calificativ „demn de toată lauda”. Muntenegru e ultimul stat căruia i-a fost recunoscută independenţa faţă de Serbia, acest lucru întâmplându-se abia în 2006, deci pe undeva haosul mafiotic de acolo poate fi explicat.

 

Conform revistei italiene, de cele mai proaste situaţii din Europa, alături de noi şi muntenegreni, mai suferă bosniacii şi bieloruşii. La bosniaci starea de lucruri este destul de clară, acolo Puterea fiind împărţită în trei, între musulmani, ortodocşi şi catolici. Ţara chiar are trei preşedinţi, din fiecare comunitate. Absurdul Puterii bosniace a ajuns până acolo încât până şi Federaţia de Fotbal a avut până nu demult trei conducători. Doar ameninţările de dezafiliere din partea FIFA, care nu tolerează implicările politice în sport, i-au determinat pe bosniaci să rezolve oarecum problema. În asemenea condiţii, e pe undeva de înţeles statutul de „stat fantomă” cu care s-a ales Bosnia-Herţegovina. Belarusul s-a ales cu statutul de „autocraţie”. Cred că e clar pentru toată lumea de ce…

 

Doar Moldova şi Muntenegru

 

Acum alde Filat şi alţi păuni din fauna politică și publică moldovenească or să se burzuluiască tare şi-or să-şi ridice repede poalele în cap auzind că nişte „amărâţi” de italieni îşi permit să catalogheze ditamai „povestea de succes a Europei” drept stat mafiotic. Adică cum, bă, el, Vlad Filat, se rupe-n şapte la implementat reforme europene şi vin nişte netrebnici de prin fundul Europei să strice toată treaba?! Şi ditamai analiştii politici, cei ce-şi rod coatele prin studiourile tv de nu mai ştiu cum să laude „senzaţionalele reforme ale Moldovei”, or să spună că italienii care au făcut această analiză sunt nişte ageamii lipsiţi de orice urmă de profesionalism. Sigur, în raport cu Viorel Ciubotaru sau Anatol Ţăranu, orice analist politic italian păleşte. La lingăism, desigur…

 

Acuma vă veţi fi întrebând şi voi, cei ce trăiţi aici şi vedeţi ce haos şi mocirlă e-n ţara asta, cum dracu’ europenii ăia au scăpat acum doi ani eticheta de „poveste de succes”? Povestea de fapt e simplă şi nu e deloc aşa de succes. Etichetarea a fost utilizată de europeni de câteva ori, ultima dată acum aproape doi ani de zile, şi era făcută în contextul alegerilor anticipate din 2010, când era pericolul revenirii comuniştilor la Putere. Atunci, europenii la fel ca şi noi, speriaţi de revenirea comuniştilor, dar şi mai având o mică speranţă în aşa-zisele forţe democratice, or fi zis-o şi ei ca să ne încurajeze puţin. De atunci parcă n-am mai auzit din gură de european get-beget asemenea calificative.

 

Succes la… regres?

 

Pentru că, hai să fim serioşi, ce poveste de succes în condiţiile în care nivelul de viaţă scade, iar intenţia populaţiei pentru integrare europeană a scăzut cu peste 20% de când sunt ăştia la Putere?

 

Iar dacă mai avem vreo umbră de îndoială, hai să aruncăm o privire la situaţia actuală din România, unde unele mici derapaje de la democraţie au făcut o Europă întreagă să se încrânceneze şi să scrâşnească din dinţi în faţa noii Puteri de la Bucureşti. Păi dacă întâmplările din România au trezit asemenea reacţii la Bruxelles, tre’ să fii tâmpit, lingău sau mincinos rău ca să spui că Moldova merge pe calea reformelor şi-a altor bla-bla-bla-uri europene.

 

Deja sigur c-o să apară Filați, consilieri de filaţi, analişti, jurnalişti şi bloggerași care-or să spună că tocmai din cauza reclamei proaste venite din partea unora ca mine îşi permit europenii să ne numească stat mafiotic. Că, vezi, doamne, lucrurile-s senzaţionale-n Moldovioară, dar iată vin niște netrebnici alde mine și strică toată imaginea. Apropo, presa USL-istă la fel latră. Cică-n România totul e perfect, iar presa şi oficialităţile europene care arată cu degetul Bucureştiul îs influenţate de minciunile băsiste. E pe dracu’…

 

Alexandru Cozer