Povestea femeii care îşi caută noră

foto simbolO femeie din Roşcani, Rezina, n-a mai rezistat să-şi vadă fiul deprimat după plecarea soţiei în Italia şi a dat sfoară în ţară că îşi caută noră

O pensionară în vârstă de 70 de ani din Roşcani, Rezina, caută de mai bine de jumătate de an mireasă pentru fiul ei. Soţia acestuia e plecată de trei ani în Italia şi nu mai comunică cu familia. Deşi nu sunt divorţaţi oficial, mama tânărului spune că, dacă găseşte o noră care să corespundă cerinţelor sale, nimic nu-i va împiedica să facă acest lucru.

Nora trebuie să fie femeie drăguţă şi deprinsă cu munca, „o ţărăncuţă din talpă”, precizează bătrâna. Cei doi au o gospodărie mare: vreo 7 ha, două vaci, patru viţei, trei scroafe şi multe altele. Femeia îşi aminteşte cu duioşie de cele două nepoţele care i se adresează cu „bunică Oxana”.

Acum le vede atât de rar încât îi este teamă că o vor uita în curând. Copiii locuiesc cu bunicii din partea mamei după plecarea acesteia în Italia, într-o localitate din raionul Ialoveni. În viziunea bătrânei, „femeile nu mai sunt astăzi atrase de munca la câmp şi le sperie să mulgă o vacă”.

„Pe timpuri, când feciorul meu era flăcău, aveam de unde alege. Dar el a ales-o pe cea care mi-a devenit noră. Au locuit 11 ani împreună. De la bun început, nora se gândea să plece. Dădea exemplu că sora ei e în Italia, face bani, îi vine mai uşor şi nu are nicio grijă. O convingeam, pământuri avem, vite sunt, de toate sunt, doar gospodină să fii. Mai pe scurt, într-o zi, a lăsat totul, a mutat copiii la părinţi şi a plecat. Cu ce însă e mai bine în Italia ca aici? De trei ani nu mai comunică cu fiul meu”, se jeluie femeia.

„Să fie om bun”

Mătuşa Oxana spune că a dat sfoară iniţial în satele din împrejurimi că îşi caută noră, dar deocamdată fără niciun rezultat. „M-am interesat prin Buşăuca, prin Ghiduleni, peste tot locul. Oamenii mă cunosc deja. Mi-au spus că femei fluşturatice găseşti, dar o femeie aşa cum o vreau eu n-o să găsesc. Poate mai sunt şi bune, mi-am zis, poate locuiesc cu părinţii şi nu se împacă, poate sunt lepădate de bărbat, poate nu s-au căsătorit, că a ales şi a ales până n-au mai avut ce culege. Căutăm o femeie, fie şi cu un copil, o primesc şi aş avea grijă de copilul acela ca de ochii din cap”, spune ea.

Despre mire

„E frumuşel şi se îmbracă îngrijit. Are o gospodărie mare, are două vaci, patru viţei, trei scroafe a făta, porc pe care îl vom tăia după Paşte. Avem păsări. De toate avem. Numai o femeie gospodină n-avem. Iată cum. Avem şapte ha, lucrăm, mai năimim oameni. Vrem o femeie căreia să-i placă gospodăria. Să stea pe lângă casă, să facă mâncare, să mai facă un copil.

Astă vară, după ce am publicat anunţul în ziar, a sunat şi ne-a vizitat o tânără din Chişinău. De două ori a fost, apoi a dispărut. Şi m-am gândit să mai încerc o dată, să văd poate găsesc. Să vină doar să vadă, eu am casa mea, ei au casa lor, avem două beciuri, trei fântâni. De toate avem. Căutăm o gospodină care să-i fie dragă să păstreze acest avut. Să crească un copil, să avem o mângâiere”. Bătrâna îşi leagă nodul la basma mai strâns sub bărbie.

„I-aş spăla şi picioarele”

„Dorim o femeie simplă, numai un rând de haine de-ar avea şi de toate i-aş da, numai să fie bună gospodină. Îi plătesc şi drumul, să vină să vadă ce şi cum şi dacă i-ar plăcea…

Dacă aş găsi o femeie aşa cum v-am spus, i-aş spăla şi picioarele. Aşa de tare îs sătulă de tristeţe!” Oftează.

Despre viitoarea soacră

„Eu am 70 de ani. Mă dor picioarele, nu mai pot face nimic. Cu atâtea vite, e mult de lucru. Mă duc cu căldările la porci, la vaci, astă vară nu era apă în pârâie, trebuia să cărăm apă din ogradă, de la fântână şi, dacă ar fi o femeie, ea ar duce două căldări, eu, două, le-am fi adăpat la fuga şi şezi şi te odihneşte că nu te scoate nimeni la deal. Să-şi bată capul de gospodărie să crească un copil, un purcel, o pasăre. Cu ce e mai bine în Italia?”, se întreabă iar femeia.

„Eu am lucrat în colhoz, la tutun, amar de ani. Apoi am lucrat educatoare la grădiniţă. De două ori am fost aleasă consilier în consiliul sătesc. Acum mă duc la biserică. Mă rog pentru fiul meu. Am fost şi la mănăstiri. Vreau să aibă şi el o mângâiere. I-am spus şi lui că-i caut soţie. Nu mai rezist să-l văd trist. Mi-a zis, caută, mamă, că eu am căutat, dar nu ne-am potrivit, poate matale ai mai mult noroc. Le e teamă astăzi femeilor de viaţa la pământ, nu vor purcel, nici vacă. Nu mai lucrează ca noi pe timpuri, din zori până în noapte. Vor să fie frumoase. Să fie în văzul lumii. Pe când aici, la o margine de sat, suflă vântul, iar pe bătătură numai păsări şi vite. Nu mai vor o aşa viaţă”.

The following two tabs change content below.