Povestea cu fata ce visa să întâlnească un băiat ca tata

Victoria are 25 de ani. A absolvit anul acesta Universitatea de Medicină din Chişinău cu media 9,8. Se trage dintr-o familie de medici din centrul republicii. Răposatul ei tată, un neurolog de excepţie, şi-a dorit foarte mult ca Victoria să facă studii în  străinătate. El a avut un rol destul de important în modelarea sufletului mezinei, în formarea ei intelectuală, în alegerea profesiei. S-a stins în cabinetul de lucru la nici 50 de ani, examinând un copil bolnav. Dacă ar fi acum în viaţă, s-ar bucura nespus că peste două săptămâni fiica lui va pleca în Franţa pentru a depune actele la o facultate de medicină din Paris. Pleacă la invitaţia iubitului Alfred care s-a oferit să-i achite taxa pentru studii.

 

„Eşti fata pe care o caut demult

 şi-mi doresc să fiu sclavul tău”

 

Povestea de dragoste dintre Victoria şi Alfred s-a înfiripat acum  câţiva ani. Tânărul francez a venit cu prietenii într-o vacanţă în Moldova. A stat trei săptămâni, timp în care întâmplarea avea să i-o scoată în cale pe Victoria. Domnişoara se afla împreună cu prietena sa la o terasă. Tinerii veniţi din Franţa se aflau şi ei acolo. Ochii lui Alfred rămăseseră aţintiţi preţ de câteva clipe spre Victoria. S-a apropiat, au făcut cunoştinţă. În ziua următoare a căutat-o. După o săptămână, Victoria l-a întrebat: „Mă placi?”. El i-a răspuns: „Da. Nu eşti o fată ca oarecare. Vreau să te cunosc mai îndeaproape”. Atunci Victoria i-a spus: „Dacă vrei să ne cunoaştem mai bine, spune-mi ceea ce nu ai mai spus altei domnişoare”. Alfred i-a apucat mâna şi i-a şoptit: „Eşti fata pe care o caut demult şi-mi doresc să fiu sclavul tău”. Vorbele lui i-au mers fetei la inimă. Niciun băiat nu-i mai spusese asemenea cuvinte.

 

Emoţiile atingerii, mai puternice decât bătăile inimii

 

Trecuseră zile, săptămâni, luni. Alfred a revenit în Moldova. După o săptămână de şedere, i-a făcut Victoriei şi prietenei sale o invitaţie în Franţa. Drumul de la Chişinău la Paris l-au făcut cu maşina. Au vorbit despre câte în lună şi în stele în cele 25 de ore de drum. Conversau în engleză pentru că Victoria vorbea foarte puţin franceza. Iar unde nu se descurcau, intervenea prietena, care vorbeşte la perfecţie limba lui Hugo. Şi iat-o pe Victoria pe străzile Parisului – oraşul pe care visa să-l vadă încă din copilărie şi care i se părea acum ireal. Nu mai văzuse atâta frumuseţe. Au mers la Turnul Eiffel – cel mai vizitat loc din Paris. Au trecut prin faţa Catedralei Notre Damme, prin cartierul unde a locuit Brâncuşi, au intrat în Luvru. Au făcut câteva plimbări romantice pe Champs Elysees.

 

Îndrăgostiţii au avut parte de câteva nopţi înstelate în inima Parisului. Au fost trei nopţi de vară pline de o frumuseţe de neuitat pentru amândoi. Nopţi care treceau foarte repede şi nici nu prindeau de veste când se arătau zorii miraculoşi. Deja nu mai aveau nevoie de cuvinte. Emoţiile atingerii, mai puternice decât bătăile inimii, îi făceau fericiţi. În ziua următoare au mers la Strasbourg, baştina lui Alfred, unde moldovencele noastre au făcut cunoştinţă cu părinţii acestuia.

 

Părinţii s-au arătat încântaţi de Victoria. Faptul că vine dintr-o familie de medici şi că făcea în momentul întâlnirii studii la medicină le-au sporit şi mai mult respectul faţă de ea. Pentru ei, medicii sunt casta superioară. În cele 12 zile de aflare în Franţa, Alfred i-a spus Victoriei: „Dacă viaţa e o aventură, nu trebuie să riscăm cu ea, trebuie să ne-o facem frumoasă. Viitorul mi se arată fermecător alături de tine şi n-aş vrea să te pierd”.

 

„Am visat întotdeauna să întâlnesc un băiat

care să semene cu tata”

 

Relaţia lor a continuat prin telefon, internet, vizite în Moldova şi în ţara lui. Timp de doi ani, mânat de dorul Victoriei, Alfred a venit de cinci ori în Moldova. Învăţase şi câteva cuvinte în română, repetându-i mereu: „Te iubesc, îngeraşul meu!”. Iar  Victoria de drag de el a frecventat cursuri de franceză la Alianţa Franceză şi, în scurt timp, a învăţat franceza ca să-i poată spune şi ea cuvinte de dragoste în limba lui. Mă priveşte cu faţa scăldată în lumină şi-mi spune că vorbeşte limba deja fluent.

 

După ce a terminat de povestit, am întrebat-o cu ce se ocupă Alfred şi cum ce a cucerit-o? „Este inginer la căile ferate. Are 29 de ani. Mai are un frate care mă respectă la fel ca şi părinţii săi. Alfred e foarte frumos la chip, dar şi mai frumos la suflet, e punctualitatea întruchipată, e sincer, capabil şi tot atât de omenos ca şi tatăl meu. Gândeşte mult înainte de a spune ceva. E un exemplu de politeţe perfectă. «Se poate, te rog», «permite-mi» sunt cuvinte ce nu lipsesc din vorbirea lui. E tandru şi îngăduitor, mă respectă, mă venerează, mă iubeşte! Sunt şi eu îndrăgostită şi îl iubesc nespus. Mi-a făcut cunoştinţă cu toate rudele. În vacanţa de Paşti am fost cu el la bunica sa din Luxembourg. Ne-am odihnit foarte bine, apoi am mers la un concert în Germania… Vreau să vă destăinui ceva. Întotdeauna am visat să întâlnesc un băiat care să-i semene lui tata. Şi uite că Dumnezeu mi l-a trimis de peste mări şi ţări. Sunt fericită. În chipul lui îl văd pe tata. L-am cunoscut parcă împinsă de la spate de energia bunului meu tată, care mă veghează de acolo de sus.”

 

Mama, care era alături în timpul depănării poveştii, a spus despre viitorul ginere: „Ori de câte ori a venit în Moldova a trecut şi pe la noi. Vine cu cadouri de fiecare dată. Vorbeşte frumos, e respectuos. Părinţii i-au dat o bună creştere. Se vede că vine dintr-o familie tare cumsecade. Îi place întotdeauna să mă ajute în treburile gospodăreşti. Are o expresie blândă şi gravă, aşa cum o avea şi răposatul meu soţ. Seamănă cu soţul meu, Dumnezeu să-l ierte, şi la caracter, şi la chip. La fel ca Igor, are o minte clară, multă energie şi simţ practic. E născut şi el în anul Câinelui, în zodia Leului. Am avut o viaţă fericită cu Igor al meu. Cred şi mă rog lui Dumnezeu şi fiica să fie fericită alături de Alfred.”

 

Plină de speranţă şi încredere, Victoria pleacă în Franţa. Vrea să facă mai mult pe lumea asta în domeniul medicinei decât tatăl său. Asta ar însemna o urmare logică a principiilor părintelui plecat la stele. Vioaie şi energică la treabă, dăruită de sus cu harul şi curajul cunoaşterii, Victoria va reuşi cu siguranţă. Împreună cu Alfred, care o iubeşte şi care s-a angajat să-i achite plata pentru studii, avem deplina încredere că viitoarea familie va ajunge la o bună stare materială şi se va bucura de un cămin liniştit, plin de dragoste, de copii deştepţi şi sănătoşi. Dumnezeu să le ocrotească Dragostea şi să le înmulţească zilele senine!

 

 Nina Neculce    

The following two tabs change content below.