Poveste de iarnă la Viena (II)

MANIFESTĂRI DE CRĂCIUN // Corul „Orantis” din Soroca, ambasador al RM în Europa

Bătrâna Dunăre îşi duce apele la vale, murmurând parcă colindele Festivalului Internaţional de Colinde la care a participat, pentru prima dată, un cor din Republica Moldova – Corul „Orantis” din Soroca. „Ne bucurăm cu toţii, ne bucurăm”, îmi sună în urechi ca un refren una din colindele din repertoriul corului sorocean. Ne-am bucurat în aceste zile din ajunul Crăciunului de fiecare vizită, de fiecare plimbare pe străzile curate cu clădiri frumoase ale superbului oraş, cum remarcam în prima parte a poveştii.

Lume, soro lume, ce mică eşti!

N-am bănuit că prezenţa noastră la festival va aduna, în faimoasa sală de concerte a primăriei Viena, atâţia conaţionali ce poartă în piept dorul de casă. Acolo am ascultat multe poveşti de viaţă ce sângerează ca o rană deschisă. E vorba de povestea lui Ion Vlasi, născut în Vadul lui Vodă, în 1941, refugiat cu părinţii în România în 1944, de cea a Gabrielei Geaulea, a cărei părinţi s-au născut la Tighina şi care, de asemenea, în 1944, s-au refugiat în România, de cea a lui Nicu Geles din România, stabilit de 40 de ani la Viena.

Au venit să asculte colindele noastre tineri basarabeni care îşi fac studiile la Viena, profesoara Eugenia Ataman din Drochia care merge o dată pe an la copiii stabiliţi în capitala Austriei. Aceasta a aflat de la fiica sa despre prezenţa la festival a corului de la Soroca şi a venit să îl asculte.

La Palatul Schonbrunn

În dimineaţa zilei următoare, duminică, am luat metroul şi ne-am îndreptat spre Palatul Schonbrunn – fosta reşedinţă de vară a familiei imperiale – considerat una din cele mai frumoase reşedinţe imperiale, ridicată în stil baroc, din Europa.

Ajunşi în dreptul porţii, lăsăm în urmă lumea vieneză modernă şi pătrundem în intimitatea unui univers apus de mult, dar niciodată uitat. Ghizii noştri – Sifora Sava şi Lucreţia Petcovici – se grăbesc să ne ofere cât mai multă informaţie: „Palatul Schönbrunn (în română – fântâna frumoasă) a fost construit între anii 1692–1713, în timpul domniei împăratului Leopold I, pentru a rivaliza cu Versailles-ul regelui soare, Ludovic al XIV-lea. Grădina palatului se întinde pe suprafaţa unei staţii de metrou.

Din păcate, e iarnă şi nu putem admira aleile cu trandafiri pe unde s-au plimbat împăratul Franz Joseph şi prinţesa Sissi, terasa de sus unde, pe vremuri, aveau loc întâlniri oficiale.

Pe scena palatului şi-au prezentat compoziţiile Mozart şi Haydn. Palatul are o seră în care, până astăzi, se cultivă toate florile din grădină.

În extremitatea dreaptă există, încă de pe vremea Mariei Tereza, o extraordinară grădină zoologică. După căderea monarhiei, în 1918, Palatul Schonbrunn a fost transformat în muzeu, inclus în patrimoniul mondial UNESCO. Actualmente, palatul găzduieşte diverse întruniri politice, culturale etc.”

Capela împărătească, deosebit de frumoasă, adăposteşte foarte multe picturi şi obiecte de artă, multe din acestea din marmoră. Capela are o orgă desăvârşită şi, ce-i mai important, o acustică impresionantă. Aici, pe vremuri, aveau acces numai membrii familiei regale şi oameni de rang înalt. Corul „Orantis” a avut marea onoare de a cânta în această capelă. Credincioşii au fost anunţaţi că slujba va fi acompaniată de cântări creştin-ortodoxe în interpretarea unui cor din Republica Moldova, oraşul Soroca.

După slujbă, frumoasele noastre colinde au dat o încărcătură emoţională deosebită. Abatele, mulţumind pentru cântările bisericeşti şi pentru colinde, a spus: „Am ascultat un cor de înaltă factură şi de sfinte vibraţii sufleteşti care vin dintr-o altă lume, dintr-un alt mediu, din alte palpitaţii psihice, care ştiu să trezească fiinţa umană”.

Un cor de înaltă factură

Din lipsă de timp, n-am vizitat sălile palatului. Am zăbovit  puţin prin târgul de Crăciun, organizat în curtea castelului, singura manifestaţie de la palat care te aduce aproape de zilele noastre. Aici am savurat mulţimea de mirosuri apetisante şi ne-am încălzit cu vin fiert cu scorţişoară.

În aceeaşi zi, după un prânz copios într-un restaurant din lanţul Wenerwald, colindele noastre au mângâiat sufletele invalizilor dintr-un azil şi ale credincioşilor bisericii „La păstorul cel bun” a unui centru militar. Biserica ne-a primit plină de mireasmă de tămâie. Am admirat icoanele, apoi am asistat la slujba de seară, coriştii noştri au cântat câteva tropare. Abatele Harald Trip, doctor în teologie, ne-a cucerit cu extraordinara lui vocaţie de slujitor al bisericii. Ne-am rugat împreună pentru iertarea păcatelor noastre, pentru toţi oamenii de pe pământ.

Iar la final, după ce coriştii au încheiat programul de colinde, abatele le-a mulţumit frumos şi le-a înmânat un plic cu 100 de euro. Am făcut aici o poză ca amintire şi am ieşit în oraşul plin de lumini, ţinând calea spre hotel.

La Crucea Roşie şi la Ambasada RM în Austria

Luni, am pornit din nou cu colindatul. Am susţinut un spectacol minunat la sediul Societăţii Internaţionale „Crucea Roşie”. În timpul spectacolului s-au apropiat de mine două tinere – Snejana şi Victoria – care mi-au spus că sunt de la Porţile de Fier, Turnu-Severin, şi că, de zece ani, muncesc la Crucea Roşie.

Tinerele s-au arătat încântate de colindele care le-au răscolit sufletele, declarând: „O foarte mare impresie a făcut Ştefan cel Mare, figura impunătoare a Moldovei dintotdeauna, colindele despre el. În general, toate colindele sunt frumoase. Vedeţi, toată lumea este fericită. Mulţumim frumos!”.

Şi mai fericiţi, şi mai emoţionaţi i-am găsit pe colaboratorii Ambasadei RM în Austria. Ambasadorul Valeriu Chiveri s-a bucurat că i-am adus colindele de acasă, din fostul judeţ Soroca, de unde se trage şi dumnealui – satul Prajila, Floreşti.

„Aceste colinde frumoase se cântă şi la noi, la Rădenii Vechi, Ungheni”, ne-a spus emoţionată contabila Lilia Mercic. L-am întrebat pe ambasador cum se simte la Viena. „Aici toată lumea se simte bine. Cred că şi dumneavoastră v-aţi simţit bine. Aţi văzut că Viena este un oraş extraordinar, un centru cultural european. Suntem foarte mulţumiţi că aşa un colectiv frumos de la Soroca a ajuns la acest festival. Ceea ce aţi făcut zilele acestea aici a fost un lucru extraordinar.

Ascultându-vă spectacolul prezentat la sediul Crucii Roşii, m-am simţit mândru că în ţara pe care o reprezint sunt aşa colective, aşa talente autentice. Vă mulţumesc că aţi venit să promovaţi cultura, identitatea noastră. Să încercăm astfel să schimbăm atitudinea unora faţă de noi. Zilele acestea, auzind despre succesul vostru extraordinar, mă gândeam la faptul cu câţi mai mulţi ambasadori ca dumneavoastră vom avea, cu atât mai repede vom ajunge în Europa. Pentru că Europa este casa noastră. Geografic, suntem în Europa. A mai rămas să ne integrăm politic în acest spaţiu din care facem parte. Vă urez succese dumneavoastră şi celor de acasă, să petreceţi sărbătorile de iarnă cu sufletul curat, cu încrederea că mergem pe o cale corectă”.

Nina Neculce

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce