Poveste de dragoste adevărată

Soarta a făcut să se cunoască din întâmplare, într-o zi friguroasă de noiembrie, la un eveniment frumos. Privirile lor s-au întâlnit şi în sufletul ei s-a înfiripat ceva ca şi cum toată lumea era a ei şi nu-i mai păsa de nimic…

Însă el, ca şi cum nu a observat-o, a mers mai departe fără să-i spună că şi el simţise acelaşi lucru. Toată seara, ea l-a căutat cu privirea, iar atunci când ochii ei întâlneau lumina ochilor lui, inima ei bătea din ce în ce mai tare. Ceea ce simţea ea nu era iubire, ci o mare dezamăgire, deoarece inima lui aparţinea altcuiva şi asta durea atât de tare. Seara s-a încheiat şi cei doi s-au uitat pentru o perioadă îndelungată ca şi cum nu se văzuseră niciodată, dar sufletul ei era neliniştit. Simţea cum o parte din ea se sfârşise odată cu acea seară. Dar norocul ei a fost ca, într-o zi, din întâmplare, să-l regăsească şi să simtă din nou bătăile inimii ca în momentul întâlnirii lor.

Au urmat zile de poveste. Cei doi îşi vorbeau zilnic. Pentru ea era o simplă joacă, în timp ce pentru el – ceva de neînţeles. Ea a mers în continuare fără să îi pese, crezând că totul va lua sfârşit aşa cum şi începuse. Lucrurile, încet-încet, au devenit mai complicate. Fata acum s-a îndrăgostit cu adevărat. Îl vroia doar pentru ea, căci altfel viaţa ei nu mai avea rost. El îi spunea acelaşi lucru, sentimentele lui păreau aceleaşi. Se iubeau ca şi cum toată iubirea de pe acest pământ era doar pentru ei şi nimic altceva nu-i făcea să fie fericiţi. Însă toată dragostea lor era sortită eşecului. Într-un moment de rătăcire, fata a comis greşeala vieţii ei şi acum trebuia să plătească. Se simţea pustiită. Nu ar fi crezut vreodată că sentimentele lui se vor schimba sau că planurile lor vor avea un sfârşit tragic. Ea nu a înţeles de ce, iar el, surprins de fapta fetei, s-a închis în sine de parcă nu ar fi vrut să primească acea căldură sufletească din partea ei. Un timp, ea nu a mai ştiut nimic de el. O durea, se simţea trădată şi abandonată. Şi atunci, el s-a întors, spunându-i că lucrurile se vor schimba. Fata, speriată de ceea ce se va putea întâmpla şi disperată că l-ar putea pierde pentru totdeauna, a acceptat. Speranţa ei nu a murit niciodată, căci ea considera că aceasta moare ultima. A început să urască deţinătoarea inimii lui fără să o cunoască sau să ştie multe despre ea. Numai auzul numelui ei o făcea să-şi simtă inima sfâşiată în mii de părticele.Trăieşte şi acum cu speranţa că într-o zi toate vor fi aşa cum îşi doreşte, că ea va fi unica deţinătoare a inimii lui şi niciodată nimeni nu va putea distruge dragostea lor care părea că devenise din ce în ce mai puternică. De la un simplu joc cu inima sa, ea plăteşte fără a regreta ceea ce a făcut, fiindcă credea că iubirea e mai presus de toate şi poate distruge toate răutăţile lumii.

The following two tabs change content below.