Poveste cu două fete şi un băiat…

LEGĂTURI // În satul acela era o lege – ți-i drag sau nu ți-i drag flăcăul, nu ai dreptul să-l refuzi. Pentru că la hramul satului trebuie să danseze toți – și chior, și șchiop, și bătrân, fără să alegi!

Doi tineri se iubeau încă din școală… Vecini de mahala, părinții lor botezaseră la mai multe familii din sat și erau cumetri între ei și prieteni, firește. Nu era petrecere să nu se invite unul pe altul. Cristina era geloasă și rea cu Toader dacă-l observa glumind cu alte fete din sat. Avea doar 13 ani și clocoteau în ea sentimente, cărora nu le găsea nicio explicație. Toader avea deja 17 și ținuse în brațe fete, iată de ce flăcăul râdea în hohote ori de câte ori Cristina îl mustra, de parcă-i era nevastă. Ar fi strâns-o și pe ea la pieptul lui, căci îi era dragă ca o soră, zicea el, dar frică avea să nu-l bănuiască nenea Costache de ceva urât… Și unul și altul erau unicii copii în familia lor.

Dragostea copilărească a Cristinei

În toamnă, pe Toader l-au luat la armată, iar Cristina trecuse în clasa a șaptea… La petrecerea de adio părinții nu i-au dat voie fetei, era prea tânără, dar și-a găsit ea un loc în podul casei lor și urmărea de sus petrecerea lui Toader. Curtea vecinilor se vedea ca în palmă… N-a scăpat din vedere cu cine se îmbrățișa el, cu cine a dansat mai mult și cine l-a plâns la despărțire. N-a închis Cristina un ochi în noaptea ceea, l-a însoțit pe Toader la comisariatul militar și acolo, pentru prima dată, l-a îmbrățișat. Nu știu ce a simțit Toader, dar Cristina nu s-ar fi rupt din brațele lui dacă altele nu ar fi fost la rând…

I-a scris în fiecare zi în toți anii de armată, dar a primit răspuns doar la două scrisori. Trei rânduri în cruce, halal de așa răvașe! Supărată foc era Cristina. Dar aflase ea de la alte colege că Toader îi scria Cătălinei, fata învățătorului, care le-a și înștiințat că la hramul satului oșteanul va fi acasă. Nu se știe cum a primit vestea Cătălina, dar Cristina s-a și pus în capul mâne-sa să-i cumpere numaidecât rochie nouă. Împlinise 16 ani și cămărașii, cei care organizau petrecerea de hramul satului, i-au spus că au de gând s-o scoată pentru prima dată la joc. Adică o recunosc de fată mare. Fudulă era Cristina și părinții ei, la fel… Fata arăta ca o copilă de 16 ani, slăbuță, ochioasă și pistruiată foc, pentru că roșcată era Cristina și acolo unde pistruii erau grămăjoară – pe obraji, pe mâini – aveai impresia că e stropită cu aur. Până și genele, lungi și dese, aruncau lumină peste ochii ei verzi.

Zic, nu era frumoasă fătuca, dar avea ceva în tot chipul ei încât odată văzând-o, n-o mai puteai uita… Bărbaţii mai în vârstă se ghionteau dacă o zăreau pe undeva: „E timpul ca tat’-său să-și cumpere pușcă!”, ziceau ei. Cristina însă o invidia pe rivala ei, Cătălina, o brunetă cu ochi căprui, înaltă și lată în șolduri, cu sâni pietroși și buze cărnoase. Mai toți tinerii din sat o găseau apetisantă și nu scăpau nicio ocazie să-i spună că o plac. Anume cu ea coresponda și Toader. Cu intenții serioase flăcăul. Zicea că, de se întoarce din armată, în toamnă vor face și nunta. Avea 20 de ani și alte planuri în capul lui nu se mai găseau. Cătălina era simpatizată, iubită, curtată – așa că avea mereu în preajmă vreo doi flăcăi „de rezervă”…

I-a scris în fiecare zi la armată

Iată că veni și ziua hramului. În sat la fiecare casă femeile puneau la punct ultimele lucrări, mare forfotă și în familiile în care urmau să vină cămărașii cu oastea lor – muzicanți, prieteni, oaspeți de prin alte sate. N-a observat nimeni cum pe ulițele satului pășea brav un soldat lăsat la vatră… Abia când jocul era în toi l-au zărit pe Toader și chiar i-au cântat marșul, ca unui oaspete dorit. Cristina nu avea răbdare să-l salute. Porni printre oameni spre el, dar în drum un tânăr o invită la joc. „Nu, – zise fata, – nu dansez!” Dar a fost destul să ajungă lângă Toader ca acela, uimit de cât de mult s-a schimbat fata, să o prindă de mijloc și să o tragă în joc. Dar uite tu că s-a supărat cel care a fost refuzat de Cristina, s-a apropiat de cămărași și li s-a plâns…„Stop, muzica!” – se auzi o voce. Și cum toată lumea țopăia de zor, s-a oprit pe loc. Oare ce s-o fi întâmplat?

În goana spre Toader, Cristina l-a refuzat chiar pe un cămăraș, care trebuia s-o scoată prima dată la dans, și uite că intră cu altul în horă… Mai mare prostie nici că putea face! A fost pedepsită de cămărași: până la anul nu mai avea voie să danseze, a fost trecută în rândul „mucoaselor”. Ce rușine, ce suferință!!! Fata s-a dus acasă, s-a ridicat pe neobservate în pod – avea un loc acolo, unde-și alina durerea, scriind în jurnalul ei toate câte le pățește ea pe lumea asta. A adormit pe o grămadă de rufe vechi… Părinților nici prin cap să le treacă prin ce rușine a trecut fiica lor… Ei petreceau cu oaspeții veniți de peste tot: de la Chișinău, Bălți, Florești și nici că le păsa că în podul casei fiica lor varsă lacrimi amare… Și-au dat seama că nu e acasă abia a doua zi spre seară. Venise Toader pe la ei să mai stea de vorbă cu „mucoasa”, dar ia-o de unde nu-i!

Toader se însoară cu alta

În cele două luni de vară, Cătălina și Toader intraseră în gura lumii. Peste tot erau văzuţi împreună, dar relația lor era cam șubredă totuși. Cătălinei, fiică de învățători, studentă deja, nu-i mai părea chiar atât de atrăgătoare candidatura lui Toader. Băiatul scăpat de armată avea un singur gând – să se aranjeze la lucru și să se însoare. Părinții fetei i-au dat de înțeles că proastă o să fie dacă-și leagă capul cu flăcăul, „vezi, poate ai colegi de facultate mai breji decât mutălăul de Toader”. Cătălinei însă îi plăcea de băiat, o săruta cu foc, o ducea în brațe, ori de câte ori se aflau în doi și apoi nu era deloc urât Toader. Când aprinzi mereu focul, într-o zi tot te frigi! Uite că prin noiembrie Cătălina își anunță iubitul că e gravidă și că părinții ei nu sunt gata de nuntă… Ai lui nici atâta!!! N-o doreau ei pe Cătălina de noră… Părinții ei erau venetici în sat, cam zgârciți de felul lor și nici nu se înţelegeau cu vecinii. Nu le-a trecut pragul decât medicul și directorul școlii. Cătălina se întâlnea cu prietenele ori la școală, ori la ele acasă… N-aveau nevoie alde Scutaru de cuscri de aceștia.

Dar fata era gravidă și n-au avut încotro – i-au înregistrat la primărie, au făcut o bucățică de petrecere și în aprilie iată că naște Cătălina un băiat de mai mare dragostea – ochios, bălan, de nu-și puteau lua ochii părinții lui Toader. Că la dânșii trăiau tinerii. În trei ani Cătălina termină facultatea și, cu consimțământul soțului și al părinților, pleacă la muncă în Italia. Sunt opt ani de când nu a mai dat nicio veste. Feciorul ei are acum zece ani și-i spune mamă Cristinei, care în toată perioada asta a avut grijă de copil și de Toader. Lucrează educatoare la grădiniță și ea îl ducea și-l aducea pe Sandu. Așa s-a întâmplat că buneii copilului l-au lăsat de mic în grija Cristinei și tânăra, care-l iubea pe Toader de mică, și-a revărsat dragostea și peste copilul lui. Vă spuneam, Cătălina n-a dat niciun semn de viață timp de opt ani, așa că Toader a înaintat proces de divorț. Și pentru că era tânăr, sănătos și cu pofte, și-a rotit o dată ochii în jur și i-a oprit asupra Cristinei. Cu dânsa mă însor, a hotărât el.

După opt ani, apare Cătălina, vie și nevătămată

Aștepta cu înfrigurare decizia judecății s-o poată lua de nevastă pe Cristina. La cei 27 de ani ai săi arăta tânăra femeie ca o zână – luminoasă la chip, zâmbitoare și iute ca prâsnelul. Părinții lui Toader și cei ai Cristinei bănuiau unde merg treburile și pe ascuns au început să adune tot ce trebuie pentru o nuntă. Cristina, care era deja gravidă, căci n-a mai așteptat Toader decizia judecății, avea el judecata lui, își cosea rochia de mireasă. Doar părinții Cătălinei, văzând cum merg lucrurile, se opuneau amarnic, deși presupuneau și ei că s-o fi întâmplat ceva cu fata lor. Din senin au prins drag de nepot și-l vizitau mai des, uneori îl luau să doarmă la ei, căci era băiatul mare și de ajutor în gospodărie, dar nu era între ei o relație apropiată. Nu le părea rău când se desparţeau…

A venit și ziua nunții. Satul s-a trezit în sunete de tobă și vioară și care mai de care alerga spre casa lui Toader ca să asiste la înregistrarea tinerilor ce avea să aibă loc chiar în curtea nuntașilor. Petrecerea trebuia să dureze o zi și o noapte… Și când s-a încins nunta mai tare și mirii se sărutau de zor la îndemnul sătenilor, uite că se deschide poarta de la drum și intră, cine credeți? Cătălina, vie și nevătămată…

Lidia BOBÂNĂ

The following two tabs change content below.
Lidia Bobână

Lidia Bobână