Potop e-napoi și nainte…

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Case și străzi inundate, oameni striviți de copaci, automobile avariate. Șuvoaie de apă biblice antrenând în iureșul lor pietre, crengi rupte de vânt, pavele; gunoi plutind în derivă în lacurile și râurile ce se formează spontan chiar și acolo unde te aștepți mai puțin. Așa arată Chișinăul după fiecare ploaie torențială. Mi-e frică să mă întreb cum va arăta după un seism ceva mai puternic decât cele pe care le-am trăit în ultimii ani. Deși, în cazul nostru și dacă tot am pomenit Sfânta Scriptură, ar trebui să ne îngrijoreze chiar și o eventuală invazie a lăcustelor.

Ne-am obișnuit să dăm vina pe Dorin Chirtoacă. Subsemnatul, de asemenea, l-a făcut pe domnul Primar General responsabil de situația catastrofală în care a ajuns Chișinăul. Nu vreau să spun că nu am fi avut sau nu am avea dreptate: omul și partidul care îl sprijină au demonstrat demult că nu sunt în stare să administreze acest oraș. Sunt în stare de orice altceva, numai de asta – nu. Ce vreau să spun e că nu toată vina le aparține. O parte însemnată a culpei o avem chiar noi, cetățenii, locuitorii și electoratul urbei. Și nu atât pentru că l-am votat, în trei rânduri, pe actualul edil ca să ne reprezinte interesele și să ne rezolve problemele: alternativa Iordan-Dodon-Greceanîi s-ar fi discreditat în același hal. Ci pentru că nu am luat niciodată în serios alegerile locale sau le-am luat drept ceea ce acestea nu sunt și nici nu pot fi.

Oameni sovietici la origine, rămânem și azi destul de sceptici față de potențialul organelor puterii locale, pe care le considerăm, în continuare, un fel de derivări ale puterii centrale. Deși autonomia locală e încă un deziderat în Republica Moldova, administrațiile raionale, dar mai ales cele municipale beneficiază de mult mai multă independență acum decât credem sau ne lasă acestea să credem. Și independența lor ar putea spori, dacă cetățenii și-ar dori cu adevărat acest lucru.

Dară noi, cetățenii, votăm, la scrutinele locale, pentru candidații partidelor, opțiunea fiind determinată de factori politici, iar în cazul municipiilor Chișinău și Bălți, chiar de factori geopolitici. Ceva asemănător se întâmplă în raioane și în centrele raioanele, excepție făcând satele, unde se votează, de cele mai multe ori, pe criterii gentilice.

Din păcate, nu votăm cu profesioniști capabili și dornici să facă ceva, nici măcar nu știm dacă aceștia figurează pe liste. S-ar putea nici să nu figureze, dar ne-am întrebat oare vreodată de ce? În Republica Moldova, acesta e genul de întrebare la care cetățenii sunt siguri că au un răspuns. Un răspuns atât de evident, încât nici nu merită să pui întrebarea: un tehnocrat nu poate deveni primar în această țară fără asistență partinică. Căci ce ar putea face în condițiile în care ar avea de înfruntat un consiliu alcătuit din reprezentanții unor grupuri de interese private, numite, la noi, „partide”?

Explicația aceasta îmi pare însă, în ultima vreme, tot mai neconvingătoare. S-ar putea ca profesioniștii, tehnocrații incoruptibili, administratorii și managerii de vocație să evite viața politică nu atât din cauza partidelor, cât din cauza electoratului însuși care votează, în continuare, partide, și nu echipe de lucru, creatori de opinie, și nu creatori de șantiere, lideri cu vorba și nu lideri cu fapta. Vă asigur: dacă electoratul va fi gata și își va dori cu adevărat schimbări, se va găsi negreșit cineva care va răspunde și acestei nevoi.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)