Porumbeii, nimic mai mult decât plăcere

COLUMBOFILIE // „Iubesc aceste făpturi din toată inima, porumbeii sunt simbolul inocenţei şi al dragostei”

Porumbei voiajori, porumbei diamant şi de agrement, făpturi drăgălaşe care vor concura pe primul columbodrom construit în Republica Moldova, sunt parte importantă a lumii lui Dumitru Gorbatovschi, în vârstă de 28 de ani, proprietarul fermei de porumbei şi preşedinte al Asociaţiei „Fauna Orheiului” . Plin de idei, Dumitru a organizat recent primul campionat la care au participat crescători de porumbei din 15 ţări. Dragostea de porumbei o are din copilărie, iar primii hulubi a început să-i colecţioneze la vârsta de şapte ani.

Victoria POPA

Hulubăria lui Dumitru se află chiar la intrarea în Orhei, în preajma drumului care duce spre Mănăstirea Curchi. Lângă poarta cu zăbrele ne întâmpină câţiva căţeluşi negri, zgomotoşi, care îşi arată colţii. Peste câteva minute îşi face apariţia una din gazde, socrul lui Dumitru, nea Tudor. Ţistuieşte câinii. Ne spune că ginerele i-a adus recent, i-a găsit abandonaţi la marginea drumului şi i s-a făcut milă de ei.

S-au unit cu porumbeii de peste Prut

Pentru că Dumitru întârzie, nea Tudor ne organizează o excursie prin hulubărie. Sunt vreo două sute de înaripate de tot soiul pe aici, cu moţ, cu ciuboţele, voiajori, poştaşi şi de care vrei. „Au fost vreo opt sute. Într-o zi însă, le-a dat drumul până la hotarul cu România. Acolo s-au întâlnit cu stoluri de porumbei de peste Prut, s-au unit şi nu i-am mai văzut”, ne spune nea Tudor. Muncesc mult. Ferma e construită după standardele europene. Căsuţele porumbeilor se înşiruie de-a lungul unei peluze cu iarbă şi flori. În curtea pensiunii se află un mic bazin în care înoată două perechi de lebede albe şi negre, fără de care, spune nea Tudor, curtea n-ar fi atât de frumoasă.

Prin iarba prospăt tunsă se plimbă găinuşe olandeze, picherile care bucură privirea vizitatorilor. În scurt timp, îşi face apariţia Dumitru. Vorbeşte de parcă ne-am cunoaşte de mult timp.  „Nu-mi pot imagina ce aş face dacă nu aş avea porumbeii şi alte păsări pe care le vedeţi aici. Îmi plac atât păsările, cât şi animalele, dar din lipsă de spaţiu nu pot să-mi permit să ţin mai multe decât am acum”, ni s-a confesat orheianul.

Primul şi unicul columbodrom din Moldova

Cu hulubii se ocupă atunci când se odihneşte pentru că mai are şi o mică întreprindere de mezeluri. Ideea de a construi columbodromul i-a venit în 2002, după ce a vizitat mai multe ţări, participând la diferite campionate cu porumbeii săi. Pe atunci avea mai mulţi porumbei voiajori.

„Am vrut să organizez şi la noi curse între porumbei, cum se fac în mai multe ţări, inclusiv în România, pentru a aduce şi la cunoştinţa publicului din Moldova acest tip de agrement”, ne-a spus Dumitru.

Columbodromul este primul şi unicul deocamdată în Moldova. La prima ediţie a campionatului organizat de Dumitru au participat columbofili din România, Ucraina, Belgia, Bulgaria, Irlanda şi Grecia.

Întrebându-l care este modul de organizare a unui asemenea campionat, ni s-a destăinuit că fiecare columbofil are o echipă de porumbei puternici şi iuţi, care au toate şansele de a câştiga campionatul şi sunt mândria oricărui colecţionar. „Dragostea pentru cuibul în care au crescut este atât de mare încât aceştia revin la el de la sute de kilometri distanţă”, ne spune el.

„Hulubii nu-şi uită cuibul”

Potrivit lui Dumitru, colecţionarii de porumbei aduc la porumbăria unde se va desfăşura campionatul pui de porumbei sau ouă din ţara sa. Organizatorul campionatului are grijă de ei aproximativ două luni, timp în care exersează cu ei pentru a-i pregăti de întrecere. Mai întâi porumbeii sunt antrenaţi în voliere unde se deprind cu locul de unde îşi iau startul. Apoi, încetul cu încetul, îi duce cu maşina specială la o distanţă de cinci, zece kilometri, ajungând până la o sută, două, trei, patru sute de kilometri, considerată distanţa maximă pentru un campionat între porumbeii voiajori.

„Sunt cazuri când unii porumbei nu se întorc, ca cei care au plecat în România, şi asta din cauza că se întâlnesc cu alţi porumbei, dar în majoritatea cazurilor aceştia revin pentru că, de regulă, un pui de hulub crescut, deprins într-un cuib, nu-l va părăsi.”

Finalul campionatului pentru porumbeii participanţi se finalizează când primii zece porumbei revin în volierele din porumbărie. Porumbeii premianţi sunt identificaţi cu ajutorul unor cipuri pe care le au la picioruşe.

„Anul acesta primul voiajor sosit a fost un hulub adus din Grecia, al doilea, un hulub olandez adus din Bulgaria, al treilea şi al patrulea au fost din România, al cincilea, bulgar, al şaselea, ucrainean. Moldoveanul a venit al şaisprezecelea, aparţinând unui columbofil de la Străşeni. Din ai mei n-au câştigat niciunul”, ridică din umeri resemnat Dumitru, precizând că la un asemenea campionat se premiază primele zece locuri”.

„Nimic mai mult decât plăcere”

Dumitru Gorbatovschi ne-a spus că pe moment în porumbăria sa se găsesc nouă specii de porumbei. Printre care Porumbelul de viteză, Maraton, considerat cei mai buni de viteză, Jucători de Chişinău (moldoveneşti), Achermani, Hulubi chinezi, Gât (golaşi (româneşti)) – şi cea mai mică specie de porumbei din lume – Porumbelul diamant. Cunoaşte totul despre îngrijirea acestor păsări. Se informează din diferite surse şi colaborează cu semenii săi din diferite ţări, făcând schimb şi de experienţă, dar şi de porumbei.

Anul acesta a participat la paisprezece columbodroame în Grecia, Bulgaria, România, Irlanda, Ucraina, la care a avut şi poziţii de frunte. În 2008 a luat locul doi la un columbodrom din Bulgaria la care au participat cincisprezece ţări. Anul acesta a luat locul şase la o competiţie organizată tot în Bulgaria.

Când l-am întrebat ce venit aduce o porumbărie, Dumitru Gorbatovschi ne-a spus zâmbind că numai un columbofil adevărat poate spune ce venit aduce un columbodrom. Este un hobby în care mai mult investeşti decât câştigi. „Nimic mai mult decât plăcere. Uneori dacă mai vând perechi de porumbei, mai răscumpăr mâncarea”.

Fericirea unui om

La cei 28 de ani ai săi, Dumitru Gorbatovschi poate fi considerat un om împlinit. Este preşedintele Asociaţiei „Fauna Orheiului”, care are optsprezece membri. Porumbăria lui poate găzdui 1200 de porumbei. Îşi iubeşte protejaţii şi asta a demonstrat-o şi privirea lui atunci când l-am întrebat dacă face zeamă din porumbei. „Niciodată nu mănânc zeamă din hulubi, dar nici la alţii nu vând pentru mâncare. Fac schimb, dăruiesc porumbei la acei care îi iubesc şi îi colecţionează ca şi mine. Hulubaşii sunt simbolul păcii, inocenţei, longevităţii şi a eternităţii”, a conchis columbofilul înflăcărat.

A început să construiască o mică pensiune în care să găzduiască oaspeţii veniţi de peste hotare la competiţie. La sfârşitul discuţiei noastre, ne-a spus că este susţinut şi de soţie, şi de părinţi, pentru că altfel nu putea să realizeze ce are acum.

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa