Popas în lumea lui Vlad Ţepeş

 

Luptele medievale

Cum am petrecut o zi ca cetăţeni ai Sighişoarei Medievale

Alai mare la Sighişoara la sfârşitul săptămânii trecute. Cavaleri, menestreli, actori, trubaduri şi meşteşugari au strâns în jurul lor timp de trei zile mii de turişti veniţi din ţară şi multă lume străină. În Piaţa Centrală a Cetăţii Medievale toate ordinele cavalereşti şi-au făcut prezentările, după care au pecetluit „Hrisov de Bună Pace”.

Liviu Pancu, directorul artistic al Festivalului Sighişoara Medievală

După ce-am primit cu mare mândrie şi respect titlul de „Cetăţean liber în ţara lui Vlad, Cavalerul Dreptăţii în Cetatea Sighişoara”, ca toţi pasionaţii de evul mediu adunaţi în cetate la această mare sărbătoare, cu suflet curat şi voie bună, am primit şi toate celelalte drepturi: „Drept aveţi ca în timpul sărbătorii vorbă bună să rostiţi, cântec să cântaţi, jocuri şi şezători să faceţi. Iar de vă e înfierbântat sângele, gura să v-o stâmpăraţi cu o carafă de vin. Aşa să v-ajute bunul Dumnezeu! Aşa am zis, noi, iubitorii de medieval. Pentru asta, cavaleri, muzicieni, menestreli, actori, VIVAT, VIVAT, VIVAT pentru Sighişoara Medievală!”, a binecuvântat oaspeţii Sighişoarei Medievale, prin Hrisovul de Bună Pace, Liviu Pancu, directorul artistic al Festivalului Sighişoara Medievală.

Cetăţeni liberi în ţara lui Vlad, Cavalerul Dreptăţii

Personajele festivalului

Odată deveniţi cetăţeni liberi în această ţară, pornim să descoperim cum trăieşte oraşul şi oaspeţii lui teleportarea în evul mediu, bucurându-ne de toate drepturile la care ni s-a dat dezlegare. Şi cum străduţele sighişorene sunt ca un labirint pentru noi, legate una de alta prin pieţe mici, ne cam rătăcim prin ele. Nu pentru mult timp însă, mirosul de kurtoş (cozonac secuiesc) cu vanilie şi gogoşi cu smântână şi usturoi ne trag de nas exact unde-i veselie şi voie bună.

Reprezentaţia cu steaguri susţinută de Ordinul Cavalerilor ArtGotica

Suntem surprinşi să vedem în fiecare din aceste pieţe, concomitent, spectacole de teatru, ore de dans şi lupte cu arme medievale, concerte, dar şi decapitări ale trădătorilor de ţară. Urmărim captivaţi fiecare prezentare la care suntem martori, cu regret că nu reuşim să le vedem pe toate. Îmbrăcaţi în straie medievale, cavalerii şi domniţele se plimbă prin tot oraşul, pozând alături de turiştii entuziasmaţi. Sus, spre şcoala medievală a cetăţii, găsim şi noi o încăpere unde se închiriază costume de epocă. Alegem unul pentru domniţa ce se ţine de fusta mea şi facem 15 minute o sesiune foto, atât cât se închiriază costumul.

Garda cetăţii Sighişoara – toboşarul, urmat de un austriac şi o domniţă de prin secolul al XVll-lea, bate toba şi salută turiştii oraşului medieval în 57 de limbi. Colindând cetatea, ei informează oaspeţii acesteia despre programul cultural al festivalului, făcându-le cunoscute crâmpeie din istoria cetăţii. Ne bucurăm şi noi de ghizii care ne pun la curent cu informaţiile despre această cetate unică şi festivalul la care participăm pentru prima oară.

Meşteşugari din toată ţara

Eva şi Victor Căldărar, meşteri căldărari

Meşteri populari din toată ţara a adunat Sighişoara în cetatea ei. Uite-aici îl recunosc pe ceramistul braşovean Nicolae Diaconu, după figurinele originale atât de expresive pe care le ador, de la care însă nu mă încumet să-mi cumpăr o pereche de bătrâni frământaţi din lut, fiindcă ştiu că nu m-aş mai opri să-i colecţionez, dar şi pentru că moşii ce-mi plac mie sunt scumpi pentru buzunarul meu.

Pierduţi printre covoare şi feţe de masă croşetate, Ştefan şi Elizabeta Noghi sunt de pe la Cluj. Mai că adorm aşteptând cumpărătorii. Îmi spun că e cam scumpă chiria spaţiului pentru cele trei zile de târg, uneori au vânzări, alteori nu, dar se bucură pentru acest festival. „Lumea se mai distrează, renaşte tradiţia, portul, obiceiurile”.

Elizabeta Noghi

Aşezaţi pe zidurile cetăţii, căldărarii şi-au întins spre vânzare obiectele din cupru: ibrice de cafea, cazane de ţuică, ceaune şi tigăi. Îmbrăcaţi în hainele ce le poartă de veacuri, ca şi meşteşugul pe care l-au transmis în timp şi care nu mai trebuie renăscut, ci pur şi simplu perpetuat, pentru atracţia turistică, sunt şi ei vânaţi de fotografi. Eva, soţia lui Victor Căldărar, de prin părţile Sibiului, e foarte simpatică, îmi vorbeşte despre afacerea familiei, se lasă şi fotografiată. Acceptă să pozeze şi Victor, numai după ce îi dau de-o bere.

Taraba meşterului sticlar Alexandru Rotaru, ce vine din Târgul Mureş, e încărcată cu fel de fel de figurine. Sticla topită de flăcările suflate de un dragon cât palma prinde formă în mâinile maestrului chiar sub privirile turiştilor. O doamnă tot încearcă prin semne să afle preţul unui pandantiv în formă de porumbel. Meşterul însă, foarte concentrat la ceea ce face, n-o vede.

Turişti din lumea întreagă

În sfârşit, o femeie se apropie să o deservească pe rusoaica ce vine de la Novorosiisk şi care pare fascinată de tot ce vede. Îmi spune că a adus-o în România pasiunea pentru istoria vieţii voievodului Vlad Ţepeş. Împreună cu prietena ei, care locuieşte în Germania, au stabilit să se întâlnească la festivalul din Sighişoara, apoi să colinde prin toată ţara. „Mâine, vom purta şi noi rochii medievale”, îmi spune entuziasmată Tatiana Sergheeva care, pe lângă profesia de economist şi pasiunea pentru viaţa domnitorului român, mai restaurează şi haine, inclusiv medievale, spune ea. Nici

Cele două prietene, Tatiana şi Daria

Tatiana şi nici prietena ei, Daria, însă, nu vor să viziteze renumitul castel de la Bran, pentru că-l asociază cu un tărâm diabolic.

Bufonul liber la vorbă

Bufonul cetăţii

Nu-i mai tace gura. Chiar în faţa casei galbene, unde se zice că s-a născut Vlad Drăculea, bufonul oraşului a adunat în jurul lui zeci de oameni şi copii, care ascultă cu gura căscată poezie, poveşti cu participarea păpuşii Ilie, ce vine tocmai de la Bucureşti, de la Teatrul Ţăndărică, vorbe cu tâlc şi cu umor pe care le spune fără oprire. Printre ei, tot cu gura căscată, ascultă şi străini – spanioli, nemţi, chinezi – bufonadă adevărată! Le vorbeşte despre soţi infideli, reporteri care au numai un interes – să stoarcă informaţia din cetăţeni.

Ca să nu-mi scape şi mie ceva, îmi deschid şi eu reportofonul… Aici apar şi cei trei onorabili cunoscuţi deja: toboşarul, domniţa şi austriacul, care se alătură bufonului de parc-ar face parte din acelaşi spectacol. Mai salută pe rând mulţimea în ungureşte şi idiş, mai toarnă câte-o poantă. La văzul reportofonului meu, toboşarul întreabă pentru ce radio au onoarea să transmită salutări, le spun că pentru „Jurnal de Chişinău”. Poanta lor se transformă-n glumă proastă pentru mine, mă salută-n rusă, numără până la zece şi încep a-mi cânta „Katiuşa”… Turiştii din jur se prăpădesc de râs. Mă rog, bufonilor li se iartă. Îşi încheie discursul dedicat în special mie cu: „Şi pentru Chişinău, nu uitaţi, am zis: România Mare!”

Târziu după miezul nopţii, batem pe la porţile pensiunilor din cetate. „Nu mai avem locuri, au fost rezervate de luni de zile!” Conformându-ne situaţiei, ne continuăm drumul prin cetate, pe la porţile caselor unde, aşezaţi pe jos şi cu chitara-n mână, turiştii îşi „stâmpără gura cu o carafă de vin”.

Festivalului Sighişoara Medievală este o sărbătoare organizată de Municipiul Sighişoara, Asociaţia Turistică Sighişoara în colaborare cu Teatrul Scena şi Ordinul Cavalerilor Lup. Ordinul Cavalerilor de Mediaş, Ordinul Cavalerilor Cerb, Ordinul Cavalerilor ArtGotiva, Ordinul Cavalerilor Lup, Ordinul Cavalerilor Crux Alba (Ungaria), Ordinul Cavalerilor Chigot (Bulgaria), formaţiile Nomen Est Omen, Truverii, Lupus Dacus, Ad Hoc, Terra Alba, Cva Domini, Ambient Folklore (Bulgaria) au participat anul acesta la cea de-a 21-a ediţie a festivalului cu tematica „Vlad-Cavalerul Dreptăţii”. Promovarea turismului cultural prin personaje medievale e o strategie implementată de câţiva ani de organizatorii acestui festival pentru atragerea turiştilor.

 

 

 

 

În aşteptarea judecăţii trădătorilor de ţară

 

 

 

Nadea Roşcovanu

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău