Poezia lui Emilian Galaicu-Păun între „Grădina Paradisului” și „Pietà”

Poetul Emilian Galaicu-Păun în viziunea fotografului Nicolae Răileanu.

Emilian Galaicu-Păun vine cu o nouă provocare pentru cei pasionați de poezie, oferindu-le o carte dublă, alcătuită din două volume ce constituie un produs literar inedit, uluitor, vibratil, cu diverse picioare de vers, acrobații stilistice, trimiteri culturale, cifruri prin care autorul propune un mod al său de a vedea unitatea și confruntarea dintre Eros și Thanatos. Titlurile, evident, sunt coduri ce urmează a fi sparte de cititor. Primul volum se numește A(II)Rh+eu (trebuie citit Arheu) și e consacrat experiențelor erotice, iar cel de-al doilea, Apa.3D (Apatrid), cuprinde poeme thanatice, ambele au apărut la Editura Cartier.

Premiera cărții A(II)Rh+eu și Apa.3D de Emilian Galaicu-Păun

Premiera absolută a cărții a avut loc la Salonul Internațional de Carte Bookfest, cu participarea scriitorilor Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Claudiu Komartin, Marius Chivu și Cosmin Perța.

În preajma solstițiului de vară, A(II)Rh+eu și Apa.3D au fost lansate și în Chișinău, la Librăria din Centru. Moderatoarea lansării, Lucia Țurcanu, a remarcat: „E o carte excepțională, în primul rând pentru că a fost o carte mult așteptată, apare la 10 ani de la ultimul volum pe care l-a publicat Emilian Galaicu-Păun, „Arme grăitoare” (2009), apare după 10 ani în care autorul a publicat în două ediții romanul „Țesut viu 10/10” și mai este cu totul deosebită pentru că arată altfel decât ne-am obișnuit. E de fapt o carte alcătuită din două volume – două volume gemene. Aceste două cărți sunt ca niște vase comunicante prin care poemele pot să circule cu ușurință. Excepționalitatea acestui volum dublu mai constă și în faptul că aici se întâlnesc două poetici, adică putem urmări cum se produce tăierea în două a poeticii lui Emilian Galaicu-Păun. Pe de o parte, veți găsi poeme ample, cu versuri late cât pagina și pe de altă parte, veți găsi poeme foarte suple, pe verticală, pe care criticii le-au numit „poeme-lumânări”, poeme „ca țurțurii”, „poeme-pioleți” sau poeme ca Î din i.  La fel cum se întâlnesc cele două poetici, în volumele gemene se întâlnesc și două teme, dragostea și moartea”.

Emilian Galaicu-Păun are un loc inconfundabil în literatura română

Mircea V. Ciobanu a spus că noul proiect poetic al lui Emilian Galaicu-Păun este o dialogie: „Există un dialog între dragoste și moarte, este, dacă vreți, „Cântarea cântărilor” scrisă azi pentru că e relația dintre un împărat al poeziei și o tânără cititoare. Nu doar „Cântarea cântărilor” e textul clasic de referință în biografia de poet a lui Emil, ci este și „Cartea tibetană a morților”. Galaicu-Păun își face propriul Panteon, în care este și Goethe, dar este și Emil Brumaru, sunt și scriitorii japonezi, dar este și Gheorghe Crăciun și Mariana Marin, și Ioan Flora, adică un Panteon propriu și sincer”.

„În literatura de aici și din România, Emilian Galaicu-Păun este cel care are un loc distinct, inconfundabil, niciodată nu merge pe urmele cuiva, își are calea lui și probabil uneori se sperie cât de bine s-a așezat acolo unde s-a așezat și atunci mai face schimbări ca acelea din noul volum”, a subliniat Mircea V. Ciobanu.

Tamara Cărăuș observă că în carte există o cosubstanțialitate a principiului plăcerii și a principiului realității: „E o ars amandi aici, dar diferită de cea a lui Ovidiu și de cea a cavlerilor, trubadurilor care au inventat dragostea romantică pentru femeia inaccesibilă, aici e o ars amandi care intră direct în incandescența erotică, însă e transmisă prin imagini evanescente și foarte delicate. Peste tot avem referințe la experiențe ce trimit la o trăire literară și  culturală. Unele versuri poți să ți le scrii pe tricou, de exemplu, „din câte/ priviri/ ne-am aruncat,/ niciuna/ nu s-a/ zdrobit/ de pământ” sau „dragostea/ ține de/ foame,/ în timp/ ce sexul/ slăbește” și bineînțeles, întrebarea „dacă îngerii/ n-au sex,/ sexul are/ îngeri?”, mi se pare întrebarea crucială pentru întregul proiect poetic. Și erosul, și thanatosul sunt cosubstanțiale și le regăsim în ambele volume”.

Volumul dublu A(II)Rh+eu și Apa.3D de Emilian Galaicu-Păun apărut la Editura Cartier

Transformarea făpturii în scriptură

În Arheu avem, implicit, o teorie a experienței erotice, susține Alexandru Cosmescu. „În fond, poetul înceacă să ne arate că nu avem niciodată o experiență nudă, naivă, pură, directă, imediată a lucrurilor, lucrul acesta se vede clar în momentul experienței erotice. Eroticul ar rămâne obscur dacă nu aduci o serie de grile culturale, grile de interpretare care permit să formulezi un sens experienței trăite. Pare că vocea poetică ar prefera scriptura făpturii. Însuși procesul de transformare a făpturii în scriptură este ceea ce definește atitudinea acestei voci poetice față de propria experiență. Experiența merită trăită doar în măscura în care ea poate furniza material pentru transformarea făpturii în scriptură”, punctează Alexandru Cosmescu.

Emilian Galaicu-Păun le-a mulțumit vorbitorilor și tuturor celor prezenți la lansare, precum și celor ce-i vor căuta volumul în librării sau biblioteci: „Îmi asum responsabilitatea pentru reinventarea unei altfel de scrieri, am simțit necesitatea de a-mi reinventa uneltele de muncă. E foarte important să ai și experiența scrierii unui roman, lucrurile se reașază, descoperi o altă structură. La un moment dat a venit ghilotina care a despărțit apele. Astfel s-a întâmplat o desprindere de poetica „Armelor grăitoare”.

Poezia e pe viață și pe moarte

Apariția dublului volum e un eveniment editorial pe care l-au comentat deja unii critici literari, astfel, Bogdan Crețu publică în revista Observator cultural o amplă cronică din care cităm: „Galaicu‑Păun nu cultivă o poezie a freneziei simțurilor, ci una a metamorfozării realului, a vieții concrete în artefact simbolic; de aceea textele nu descriu, ci sublimează experiența directă, preschimbă alchimic materia în po­e­zie, purificînd-o.  Poetul e conștient că experiența (sa) erotică se înscrie în cîteva tipare eterne (de aici și titlul plachetei, Arheu); în Grădina Paradisului, de exemplu, sugestia sexualității e mai intensă decît orice numire/reprezentare directă: „Fiecare/ orhidee/ de cărnițăde dom­niță/ cu pasărea/ ei colibri/ bătînd din/ aripioare/ în preajmă,/ și toate/ dornice/ să afle:/ dacă îngerii/ n-au sex,/ sexul are/ îngeri, fie/ și căzuți? –/ La umbra fetelor în floare,/ cine știe/ cunoaște“.  (…)

Poezia salvează, dar și ucide. Salvează spiritul, umanitatea din noi, dar poate ucide confortul și chiar trupul. Poezia e pe viață și pe moarte. De aceea, în carte bîntuie spiritele poeților sinucigași sau ale celor uciși brutal din cauza adevărului care se afla în textele lor sau ale celor duși dincolo prea devreme pentru că și-au trăit viața-poezie la o intensitate prea mare”.

La final, am dori să amintim de tulburătorul poem ce-i poate ține pe cititorii dintotdeanua conectați la poezia lui Emilian Galaicu-Păun, e vorba de Pietà: „Acum/ tot/ ce-mi/ doresc/ este/ încă 7/ ani de/ viață,/ și doar/ ca să/ pot fi/ îngropat/ într-un/ mormînt/ cu mama:/ unu-n/ brațele/ celuilalt/ așteptînd/ învierea/ din morți“.

Pe 22 iunie, a avut loc și o lectură publică a lui Emilian la Biblioteca Centrală a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, urmată de un dialog cu protagonistul. Acest dialog a durat două ore, cei din sală au pus întrebări și au ascultat poeme și mărturisiri ale poetului care pregătește și un spectacol literar-muzical, împreună cu Vali Boghean. „Unele poeme le dansez”, a spus Emilian la încheierea întâlnirii ce s-a încununat cu o sesiune de autografe.

 

Irina Nechit