Poezia care naşte poeţi

MIRCEA-V.-CIOBANUUn truism: în şcoală nu se studiază literatura, ci se formează cititorul. El însuşi va alege, mai apoi, autorii şi cărţile pe care să le citească. Important e să se dumerească: ce îl face să prefere un autor, un gen literar, un text scris într-o manieră anume; prin ce se apropie şi prin ce se deosebeşte un text de altul, care îi sunt resorturile şi structurile? E mult mai important decât să reţină date biografice. E mult mai bine decât să i se spună cine sunt „marii” poeţi (în loc să-i descopere chiar el). Mulţi scriitori „importanţi”, băgaţi nouă cu băţul pe gât de şcoală, s-au developat a fi nişte cârpaci. Îmi place când elevii, citind, recunosc stilul sau autorul după structurile interioare ale textului.

Mi-am amintit de acest exerciţiu, fiind rugat să comentez o carte enigmatică. După moartea unui profesor îndrăgostit de poezie, un nepot ar fi adus manuscrisul la o editură (într-o mapă neagră, istoria consunând cumva cu povestea Requiem-ului mozartian) şi cartea a apărut. Scrisă cu o mână sigură, cu o frază convingătoare, ce divulgă un bun antrenament creativ şi intelectual, cartea făcea să plutească în aer suspiciunea unei mistificări: cine se ascundea sub numele fals de pe copertă? Apariţia volumului demonstrează că primează opera. Editura a decis publicarea din considerente estetice: este poezie aici. Şi nu contează cât de „titrat” este autorul şi care îi este biografia adevărată. Am evidenţiat acest cuvânt şi mi-am dat seama că nicio biografie nu este adevărată, pentru că nu este ultima. Orice Curriculum vitae degradează în mit, punând în evidenţă anumite lucruri şi umbrindu-le pe altele.

Citind textele, îmi imaginam cumva poetul. Îl reconstruiam. Mă captiva în dublu sens: al stărilor (emotive, intelectuale) şi al tehnicilor discursive. Aşa explica Umberto Eco visul scriitorului: pe de o parte, el vrea ca cititorul să se lase vrăjit de povestea lui, iar pe de alta, el îşi doreşte ca acesta să fie interesat de construcţie, să-l aplaude pe scriitor pentru cât de măiestrit îl amăgeşte! Să-i admire actul estetic, nu numai să re-trăiască povestea relatată. Îmi place exerciţiul de construire a poetului dedus din operă, ca o ipoteză în cazul unei cercetări: e posibil ca autorul să fi fost poetul X? Găsim aici ecouri ale romantismului înalt, iar un poem ne trimite direct la X, printr-un citat, prin ritmul său, prin vocabular… Dar nu, poezia este, desigur, o parafrază. Nu este însă o replică ludică, ironică, postmodernistă, ci mai curând modernistă: gravă, cu imagini ce şochează.

Or, romantismul modernist se cheamă expresionism. Şi atunci testez portretul-robot pe imaginea poetului Y. Găsesc afinităţi. Nu însă suficiente pentru a mă convinge. Este, totuşi (deduc din alte structuri ale textului), un contemporan de al nostru. Probând vestimentaţia (Em. Galaicu-Păun amintea în context de pantoful Cenuşăresei, ca arhetip) pe un manechin mai potrivit, ca formă şi statură. Mai multe lucruri converg spre asta. Setea de absolut, exprimată, inclusiv, printr-o mitologie particulară, derivată din modelele arhetipale. Referinţele livreşti amintesc şi de reciclajul postmodern, dar sunt, ziceam, într-un registru grav. Sigur că am îndoieli. Este poetul Z. autorul acestor texte? Mă interesează mai puţin. Eu doar am propus portretul-robot al „suspectului”. Ca să dau un model, ca să înţelegeţi construcţia.

Poezia bună creează poeţi, nu invers. Nu începi de la biografie, ci mergi spre ea. Dacă eşti captivat de poezie, cauţi CV-ul autorului, consulţi enciclopediile. În lipsa acestora, încerci să deduci autorul din texte, să-l re-constitui din cuvintele şi expresiile sale. …Reţeta e simplă. După ce oboseşte hârtia cu vise şi orgolii exagerate, într-o zi, autorului – deocamdată, anonim (fără majuscule!) – i se întâmplă un poem atât de bun, încât, oricine l-ar citi, ar fi vrut să-l fi scris chiar el. Acest poem îl poate face poet (cu condiţia, bineînţeles, că va continua în acelaşi registru, or, „titlul” se testează zilnic). Pe când un „poet”… fie el şi unul cu acte în regulă, încă nu este o garanţie că va scrie o carte bună.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)